Budapesta ascunde locuri si oameni cu adevarat speciali, experiente sublimate sub o crusta crocanta de bezea si reverii tardive la ora la care englezii isi savureaza ceaiul. Intr-o promenada de dupa-amiaza, ignorand forfota celei mai accesate artere comerciale din centrul orasului si incercand sa privesc dincolo de brandurile cu logo-uri acaparante, am descoperit la parterul unei cladiri vechi de 100 de ani, exemplar prezervata, un adevarat templu al deliciilor unguresti, placeri vinovate in fata carora papilele gustative freamata de placere si gasesc calea spre al noulea cer, infruntand divinitatea si aducandu-i o ofranda.
Niciun display sau firmament de dimensiuni generoase nu avea sa imi semnalizeze existenta superbului palat al deserturilor. Cu totul intamplator, m-am oprit pentru cateva momente sa contemplu structura din otel, in forma de arbore, prezentata intre pereti inalti din sticla, asemenea unui cadou de Craciun care asteapta sa fie deschis dis-de-dimineata. Fiecare ramura a copacului misterios care mi se dezvaluia incetul cu incetul, sustinea cate o forma ovoidala, poleita in pulbere aurie (odata cu lasarea serii, fructele aurii sustinute de ramurile din otel, sunt luminate, oferind un spectacol vizual unic). Gandul m-a purtat inspre fructele arborelui de cacao, referintele fiind mai mult decat evidente.
Pentru cine stie sa priveasca dincolo de luminile orbitoare si mirajul marketing-ului, simbolurile ies la iveala fara prea mult efort, iar pasii sunt condusi de o forta interioara care nu cere explicatii si nici scheme menite sa satisfaca ratiunea. Copacul vietii, esenta si valorile eterne, concentrate intr-o opera aparent inerta, excelent modelata si asezata in Vorosmarty Square, pe una dintre strazile laterale, accesibile insa nu complet expuse. Dezlegasem asadar un prim mister si ramanea de vazut daca inauntrul cladirii aveam sa gasesc ceea ce proiectasem deja prin ochii mintii.
Opt trepte ma desparteau de usile inalte din lemn, cu clanta metalica pe care se distingeau striatiile unei frunze prelungi, atinse de bronzul patinat. Opt trepte netede, perfecte, care conduceau spre necunoscut, dar care in acelasi timp constituiau un garant simbolic al unor valori indisolubil coordonate.
In momentul in care am pasit in interiorul palatului gourmet si am inchis usa, timpul a capatat o cu totul alta curgere. Inchisesem poarta cotidianului si patrunsesem printr-o bucla temporala intr-un alt spatiu, definit doar intuitiv pe coordonatele bine stiute. Tavanul inalt, in nuante de bej-crem si auriu, parea desprins dintr-o sala de bal vieneza care isi astepta oaspetii pe inserat, iar ferestrele largi imbracate in lemn cu tenta de mahon, confereau incaperii o caldura aparte. Din peisaj mai lipsea doar Spargatorul de Nuci si o cutie muzicala care sa asigure un fundal sonor ideal si discret. Povestea se scria singura, fara a fi necesar un condei magic, pe placile de portelan dispuse asemenea unor mozaicuri de o expresivitate extrema, pe una dintre laturile boutique-ului – manufactura.
Trei tablouri de dimensiuni mari (opere ale artistului Eszter Domé), alcatuite din placi de portelan pictate manual in cele mai rafinate nuante de rosu, oranj, vernil sau albastru, stateau marturie a artei manufacturii exersate de-a lungul a doua secole, de celebra companie ungureasca Herend Porcelain Manufactory, odinioara furnizoare a aristocratiei si regalitatii (printre primii clienti Herend s-au numarat Regina Victoria, celebra dinastie de bancheri Rothschild sau aristocratii Esterházy, detinatori al unui numar impresionant de proprietati in Imperiul Habsburgic si a unei averi care la un moment dat o depasea pe cea a Imparatului).
In vitrinele boutique-ului Szamos se regasesc si cateva sortimente aparte de ceai si cafea, pentru gusturile fine si pentru cei care stiu sa aprecieze aroma licorilor atent selectate, invitatii la mesele VIP, avand privilegiul de a-si savura in tihna bauturile, din cesti realizate din portelan Herend, pictate manual si decorate cu foite de aur.
Incantarea suprema a survenit in momentul in care am inceput sa cercetez specialitatile de cofetarie expuse in diferite zone ale Szamos Gourmet Palace si sortimentele de ciocolata. Pralinele sunt modelate de maestrii ciocolatieri atat sub forma clasica rotunda/patrata, cat si sub forma unor figurine invaluite in martipan. In interiorul ciocolatei cu un gust intens si bogat din care transpare untul de cacao si laptele, aromele de caramel, alune/migdale/nuci rumenite, fructe glasate, ceai, cafea, lichior, brandy sau fasii de portocala, se dezvaluie intr-o simfonie de o melodicitate surprinzatoare.
Martipanul este una dintre specialitatile Szamos, o paleta consistenta de deserturi fiind realizate pe o baza de martipan si aranjate frumos in cutii metalice, minunat decorate, care pot fi pastrate ca obiecte de colectie: oua din martipan cu portocala, alune sau ciocolata, fructe presate (capsuni, mere, pere, lamai) cufundate in martipan, biscuiti cu martipan si dulceata de afine peste care este asezata o glazura fina de ciocolata sau paleuri din martipan inmuiate in sos de ciocolata.
Doua prajituri cu un joc subtil de texturi, m-au incantat nespus: Vanilla Arabica – un deliciu ravasitor, asezat pe un blat de tort delicat asortat cu ciocolata alba, innobilat de o crema-spuma de cafea fragila si acoperit de un jeleu special din cafea, si Chocolate Mousse – un elogiu al gustului inefabil cuprins intr-o crema de ciocolata delicioasa, decorat cu cirese usor alcoolizate si odihnit pe un blat inalt aromat cu vanilie.
O zona generoasa a boutique-ului este destinata cadourilor dulci, iar Szamos se prezinta ca un adevarat maestru al asortarii gusturilor si al ambalarii specialitatilor in cutii incredibil de frumoase. De la bomboane pentru bradul de Craciun si pana la tablete de ciocolata, cutii cu praline, figurine din martipan Disney, biscuiti sau batoane din ciocolata umplute cu prune, nimic nu pare sa fi scapat din vedere modelatorilor de experiente gustative. Managerul boutique-ului, ma invitat inainte de plecare sa degust Sacher Cake si Caramel Coffee Cake, remarcand cele doua mari pasiuni ale mele: cafeaua si caramelul.
Ma simteam deja mult prea vinovata, insa nu am rezistat tentatiei si am facut cunostinta cu savurosul blat de ciocolata umplut cu gem de caise si asezat sub o fantana de cacao, care constituie Sacher Cake si cu spuma aromata de cafea, asortata unei creme similare, insa mult mai consistente, presarata cu migdale crocante si caramel intr-o nuanta superba, clara si luminoasa.
Retetele Szamos au fost bine pastrate de-a lungul deceniilor, insa spectacolul prepararii ciocolatei are loc chiar sub ochii clientilor. Intr-o zona special amenajata a boutique-ului, printr-un fereastra generoasa, se poate vedea cum ciocolata este topita, cum paleurile crocante sunt scoase din cuptor, cum aluatul este framantat si modelat sau cum martipanul ia forme dintre cele mai neasteptate. De altfel, Szamos organizeaza de la inceputul anului si cursuri de preparare a bomboanelor din ciocolata, la care se poate inscrie orice pasionat de arta deserturilor.
O domnisoara descinsa din secolul 18, sub forma unei statuete la scara 1:1, supravegheaza parca intreaga activitate din magazin. Statueta cu pricina, am aflat ca este o replica cat se poate de reusita a figurii conturate de un pictor olandez in lucrarea „The girl with chocolate” si este realizata integral din martipan (70 de kg de martipan au fost necesare si aproximativ 800 de ore de munca).
