De cateva zile Bucurestiul gri si prafuit s-a inecat si mai mult in superficialitate, proclamata in marile centre comerciale cu mult fast si marketing prilejuit de Valentine’s Day! Inimile rosii gigant nu releva decat dorinta de epatare si de aliniere la o sarbatoare tesuta de mintile agere din Vest si adoptata rapid de mult mai netedele creiere autohtone.
O problema de atitudine sau de aspect? Iata si sursa romantelor ratate: chelia nu era la moda nici in 1937, anul publicarii reclamei.
In timp ce intregul oras este plamadit din falsitate si invaluit de miresme respingatoare, frumusetea adevarata este dezvaluita doar acelora care stiu sa priveasca si sa asculte cu mintea si inima deschise! Majoritatea femeilor cu greu gasesc resurse financiare pentru moda, insa formarea unei culturi vizuale tine (esentiala pentru a intelege fenomenele si tranzitiile in moda) mai cu seama de vointa decat de carduri platinum.
Este vorba despre o atmosfera, o stare lipsita de efort si invaluita in firesc!
Pentru ca frumusetea este supusa transformarii, intotdeauna voi crede ca… “there will be beauty”. Unul dintre editorialele mele de moda favorite, publicat in numarul din mai 2009 al Vanity Fair.
Putina vanitate feminina… Auguste Toulmouche : Vanité.
O aroma cu tenta nostalgica… Après l’Ondée (Guerlain)
Si o lectie de erezie gurmanda..
