Usile dressing-ului se deschid, asemenea unor porti catre propriul univers. Un univers interior, in care sunt ferecate emotii, oameni, locuri si atat de multe amprente, incat paginile unui jurnal sunt insuficiente pentru a le cuprinde. Cuminti si aparent lipsite de orice argumente, hainele sunt aliniate pe umerase si isi asteapta randul spre a fi purtate. Privirea le mangaie, la admira, unora le acorda o nota de trecere, altora le semneaza sentinta uitarii.
Daca stii insa sa le asculti pe fiecare in parte, hainele din dressing-ul tau iti pot reda povestea vietii. Gandeste-te ca fiecare moment special, fiecare intalnire sau loc in care ai fost, a ramas impregnat de propria prezenta invesmantata. Asemenea unui reportofon pe care ai inregistrat fara sa iti dai seama in mod constient, piesele asezate in huse exprima capitole importante ale existentei si devin atunci cand te astepti mai putin, purtatorii de cuvant cei mai destoinici.
Garderoba cu suflet devine confident, atunci cand iti acorzi un moment de liniste si cand te privesti in oglinda cu ochii eternei indragostite de frumosul ascuns in fiecare detaliu. Dragostea fata de moda, nu de tendinte, dragostea raportata la stilul care te reprezinta, nu cel care iti este dictat de revistele glossy, dragostea care te inconjoara asemenea unei aure de lumina atunci cand haina devine prelungirea fiintei tale, iar tu treci din postura de umeras mobil, in cea de purtator de mesaje.
Designerul lucreaza cu idei, concepte, texturi si suprafete inedite, insa mai presus de toate, transpune in piese unice, o parte din spiritul femeii careia i le daruieste. Lucian Broscatean a reusit de-a lungul anilor, sa lege un dialog cu totul aparte cu universul meu, dificil de inteles si de pretentios. Nu intamplator, un intreg dressing ii poarta semnatura si marturisesc ca este dressing-ul pe care de fiecare data cand il deschid, imi trezeste emotii profunde, asemenea unei baghete magice care deschide portaluri in timp.
Sapte este una dintre cifrele magice, iar 11 este corolarul sau. La primele ore ale diminetii, cand cea mai stralucitoare stea de pe cer anunta sarbatoarea frumusetii, o mantie de abanos purtata cateva sute de kilometri de Lucian Broscatean, imi atinge pielea. Nu imi doresc sa o mai dezbrac niciodata, este confidentul meu cel mai de pret si ii vorbesc asemenea unei prietene atunci cand totul in jur pare sa se afle intr-o stare de inertie si cand doar gandurile freamata nestingherite.
Cateva irizatii aurii, pudra de stele revarsata pe cerul noptii, se aseaza pe fasiile prelungi, care devin maleabile in mainile mele si pe care le antrenez intr-un joc al imaginatiei reimprostat la fiecare purtare. Este aceeasi rochie si totusi alta de fiecare data. Sunt tot eu, insa fara a ma complace in tipare monotone. Este tot el, asteptand aparitia care sa nu spulbere misterul. Nu ma incadrez in peisajul dat si nu agreez ramele sau corsetele. In schimb, stiu cum sa aprind stelele, fara a negocia un contract decat cu mine insami.
Frumusetea este puterea pe care o detii in suflet, moda este sufletul etern al artei care ignora tendintele de sezon si poposeste pe catwalk-ul ascuns printre nuferii sereni. Atunci cand gasesti o comoara, aceasta trebuie sa straluceasca sub a ta atingere, fara ca cei din jur sa iti desluseasca secretul!
superbe sunt toate creaţiile
felicitari