Inca de la mijlocul lunii noiembrie, cateva prietene si-au propus sa afle ce anume imi doresc de Craciun, convinse fiind de valabilitatea in proportie de 90% a propriilor intuitii. Spre marea lor surprindere insa, replica mea a avut efectul unui ger instalat subit pe o insula exotica: “Nu visez la nimic care sa poata fi cumparat, ci la un tot care sa imi asterne pe chip un zambet nepretuit.” De cativa ani deja, am renuntat la liste de cadouri, am incetat sa oranduiesc totul pe o coala alba, am decis ca imposibilul poate deveni oricand posibil, nu doar in luna decembrie cand brusc cu totii ne percepem mai generosi, mai altruisti, mai rabdatori sau mai recunoscatori.
La urma urmei switch-ul nu se produce odata cu data de 1 decembrie, iar garantia nu ii expira imediat dupa Concertul de Anul Nou de la Viena. Serile vin prea repede, luminile se aprind intr-un ritm trepidant, orasul forfoteste necontrolat, siluetele se multiplica si se pierd intr-o masa amorfa, iar gandurile par a fi incheiat un pact cu gravitatia, adancindu-ne, tragandu-ne in jos, mentinandu-ne cu picioarele pe solul amortit.
Putine sunt locurile in care avem sentimentul ca timpul curge in mod diferit, ca nu se pierde printre degetele stabatute de ace inghetate, ca si releva latura sa de companion si de confident tacit. In centrul Helsinki-ului, pe una dintre cele mai accesate artere comerciale, chiar langa Stockmann, celebrul department-store vizitat anual de peste 17 milioane de turisti, se afla un cochet boutique de suveniruri, aparent cu nimic diferit de business-urile similare din marile capitale ale lumii. De indata ce i-am trecut pragul, o bucla temporala invizibila m-a captat intr-un universul cu totul aparte, un univers al basmelor nordice, un univers pe care mi-l imaginam in timp ce mangaiam paginile volumelor cu coperti cartonate, un univers care confera o noua definitie magiei Craciunului.
La demisolul boutique-ului cu suveniruri, Christmas Shop-ul emana o atractie irezistibila. In timp de coboram treptele, simteam ca sunt pe cale a descoperi o comoara de o valoare inestimabila si imaginile din copilarie, cu prima zi de Craciun si nerabdarea care ma cuprindea la vederea cadourilor de sub brad, imi pareau mai vii ca niciodata.
Ursi polari imi zambeau printre crengile brazilor inalti cufundati intr-un alb nesfarsit, bufnite si reni ma priveau insistent, dorind sa imi transmita parca un mesaj, iar globuri din sticla grea presarate cu pulbere de stele aurie, se aflau suspendate pe suporturile speciale plasate pe peretii din caramida.
Traversand holul prelung si ingust, simturile imi deveneau din ce in ce mai sensibile, mai receptive la stimulii inconjuratori, mai euforice si dispuse intr-un crescendo absolut. Gandurile se pierdeau printre sticlele cu geluri de dus de culoarea fragilor, printre figurinele cu zane si spiridusi pregatiti sa indeplineasca orice dorinta, printre lumanarile gurmande cu miros de vanilie sau de scortisoara cu mar sau printre decoratiunile pentru brad din lemn pictat manual.
O liniste uluitoare, absenta oricarui asistent de vanzari, o lumina difuza si replici soptite ale fiecarui vizitator, ca intr-o biblioteca respectabila. Mai mult decat un Christmas Shop complet si complex, o experienta ravasitoare, menita sa rearanjeze puzzle-ul interior, menita sa confere sens si directie la final de an si nu in ultimul rand, sa lumineze camerele ferecate ale sufletului.
Magia Craciunului pe un taram indepartat, in care timpul se opreste cu gratie in fata unui apus de o frumusete tulburatoare si in care cercul se inchide pentru cei care stiu sa priveasca dincolo de suprafetele mult prea evidente, in care luminile stralucesc in priviri cu o asemenea intensitate, incat orice semineu este cuprins de caldura pe nesimtite.
