Moda in sfarsit isi revine sezonul acesta, apeland la imagini care au facut deliciul anilor ’60, ’70 sau ’80. Foarte multi critici aduc in discutie un nou tip feminin, insa modul in care este pus problema consider ca este eronat din start. Femeia nu si-a pierdut de-a lungul timpului nici unul dintre atuurile care ii contureaza personalitatea si nici nu a ezitat sa se folosesca de ele atunci cand a avut ocazia.
Vorbim despre reinterpretari ale feminitatii si umplem paginile revistelor cu aprecieri care mai de care mai savante, cand de fapt femeia este una si aceeasi, este vie si nevatamata si nu ii lipsesc parti din creier astfel incat sa nu poata trece prin filtrul propriu anumite aspecte.
Am tinut sa fac aceasta paranteza, tinand cont de reactiile pe care le-am inregistrat in cercul de prieteni atunci cand le-am arata colectia Luella primavara-vara 2010. “Este o alta femeie” imi spunea nonsalant o amica. “Eu nu as vedea-o pe strada umbland asa”, completa alta. Ei bine, moda este un manifest in sine, un cumul ce tine de elemente culturale, care trebuie perceput dincolo de imaginile frumos ambalate de catre specialistii in marketing.
Luella Bartley ne transpune cu usurinta in perioada anilor ’60, insa are grija sa nu ramanem suspendate cu gandul numai acolo. Dincolo de machiajul expresiv in tonuri neon si de accesoriile capilare usor supradimensionate, fiecare piesa a colectiei luata separat poate fi purtata fara probleme.
