Dintre toate piesele care alcatuiesc fundamentul garderobei feminine, trench-ul este de departe cea care imbina perfect functionalitatea cu estetica, intr-o abordare potrivita oricarei chei stilistice, oricaror vremuri si mode, si oricarui cod vestimentar. Trench-ul are o poveste fascinanta, care incepe pe taramurile Scotiei, capata amploare odata cu Primul Razboi Mondial si atinge punctul culminant pe marile ecrane, in epoca de aur a Hollywood-ului. Insa departe de a fi o suma de istorii stralucite, trench-ul merita cu prisosinta decodificat deoarece este unul dintre ambasadorii elegantei rezervate, gratioase, ladylike. Un omagiu adus bunului gust si o lectie de modernitate “discreta”, infailibila.
Foto: Dragos Alexandru Costea
La inceputul perioadei de izolare la domiciliu, scriam despre maniera in care se va transforma in viitorul apropiat industria de beauty si despre noile comportamente de consum generate de pandemia de COVID-19, articolul cu pricina inregistrand un numar record de accesari. Analizand mai departe datele problemei, observand conduita in mediul online si coreland atat cu statisticile oficiale, cat si cu preocuparile manifeste ale oamenilor, devine lesne de inteles faptul ca indiferent de domeniul de referinta – beauty, fashion, lifestyle etc, nevoia de siguranta este cea care primeaza. Ce ramane “in picioare” atunci cand doar o mica parte din arhitectura vietii are la baza resorturi familiare, restul trebuind reconfigurat, triat, reordonat sau regandit, dupa caz? Care sunt lucrurile care isi merita de fapt investitia, de ce anume ne putem lipsi si cum echilibram nevoia de nou, cu un soi de chibzuinta necesara, insa nu neaparat restrictiva? In ceea ce priveste garderoba, a fost extrem de interesant sa observ cum in ultimele luni, 8 din 10 femei au imbratisat “decluttering-ul”. Mai precis, un mod eficient de a face ordine printre rafturi si prin sertare, si de a sorta fara urma de compromis piesele care si-au trait viata si care trebuie “scoase la pensie”. Un proiect de reamenajare in toata regula a continutului dressing-ului si revelator din multe puncte de vedere.
Cate investitii cu bataie lunga exista in garderoba si cate achizitii cu termen de expirare scurt se regasesc printre rafturi? Ce e bun de pus deoparte sau de dat mai departe, ce are potential de a “face cariera” in dressing si ce anume lipseste cu desavarsire? Fiecare femeie isi cunoaste cel mai bine propriile nevoi, stie care sunt lucrurile pe care le poarta des si acelea care constituie amoruri ocazionale, iar daca o garderoba cat un apartament cu doua camere reprezinta “esentialul”, este perfect in regula. Asa cum este si o garderoba concentrata intr-un dulap cu doua usi. In esenta, nu dimensiunea e cea care conteaza, ci usurinta cu care navighezi printre haine si sentimentul de liniste pe care ti-l confera o garderoba din care nu lipseste nimic “vital”. Trench-ul este un ingredient de baza, nu o piesa bifata pe o lista “pentru ca este in tendinte” sau “pentru ca trebuie”. Iar primul semn ca ai nevoie de el este in momentul in care privindu-ti colectia de pardesie, mantouri, jachete, blazere etc., constati ca ti-ar mai trebui ceva. Altceva.
Istoria trench-ului insumeaza aproape doua secole, insa nu acesta este motivul popularitatii acestei piese “fara varsta” si indemodabile. Nici macar referintele la brandurile care au asigurat trench-ului ascensiunea in garderobele feminine si masculine – Burberry, Aquascutum, Brooks&&Brothers etc, nu ii explica intrutotul longevitatea. Inca de la bun inceput, trench-ul a fost gandit pentru a facilita miscarea libera, pentru ca cel/cea care il poarta sa se simta in largul sau si mai ales pentru a face fata cu brio celor mai variate si provocatoare contexte. De la deprinderile cu aer nobilar de la inceputul secolului XIX – calarie, vanatoare, pescuit etc, pana la realitatea dura din transee in Primul si Al Doilea Razboi Mondial, si de la imaginea seducatoarei femme fatale, a gangsterilor americani si a detectivilor misteriosi, pana la abordarile creative ale unor designer precum Jean-Paul Gaultier sau Martin Margiela, trench-ul a conturat in simplitatea sa aparenta, imaginea unor personaje de marca al caror numitor comun consta in lipsa constrangerilor, a conditionarilor si a ingradirilor de orice fel. Putine sunt piesele vestimentare care nu genereaza “automatisme”, care transcend clasificarile si definitiile, si care isi asuma o oarecare rebeliune. Trench-ul a dovedit ca poate interpreta cu o lejeritate incredibila roluri de compozitie, de actiune, de comedie, de drama, atat pe marile ecrane, cat si in viata de zi cu zi, fiind un adevarat passe-partout stilistic.
Precursorul trench-ului in secolul XIX a fost haina de ploaie, denumita “mack”, “mac” sau “mackintosh” dupa inventatorul acesteia, Charles Macintosh, chimist de origine scotiana care in 1823 a patentat materialul waterproof si care impreuna cu Thomas Hancock, unul dintre pionierii industriei britanice a cauciucului, a contribuit la dezvoltarea pe scara larga a articolelor din piele artificiala sau bumbac cauciucat, durabile, rezistente si accesibile majoritatii claselor sociale. Modelele basic, care costau pana in cinci dolari, erau confectionate integral din material waterproof, dublu-cauciucat, iar cele destinate tinutelor elegante si care ajungeau la 18-20 de dolari, erau captusite cu stofe de lana sau matase mai groasa. Insa indiferent de varianta aleasa, producatorii garantau o viata indelungata hainelor de ploaie.
Indiscutabil utile si functionale, primele mac-uri cantareau totusi destul de mult si nici nu se numarau printre cele mai comode haine. In 1853, John Emary, fondatorul uneia dintre primele croitorii masculine din Londra, situate pe Regent Street, a patentat metoda producerii unei tesaturi capabile sa respinga particulele de apa, care spre deosebire de cea pusa la punct de Macintosh, avea avantajul unei manevrabilitati mai bune si a unui confort sporit pentru clienti: era mai usoara, permitea pielii sa respire si se apropia mai mult de ideea de haina purtabila de oras, nu doar de “pelerina de ploaie”. Aquascutum, brandul lui John Emary, a devenit in scurt timp sinonim cu impermeabilele “de generatie noua”, pentru ca trei ani mai tarziu, in 1856, Thomas Burberry, un tanar negustor de postavuri din Hampshire, sa ii devina rival, acesta din urma lucrand la imbunatatirea tesaturilor “water-repellent”. Gabardina prezentata clientilor brandului Burberry in 1879 a reprezentat o adevarata revelatie, trench-urile realizate din aceasta tesatura devenind atat favoritele inaltei societati, cat si a exploratorilor, aviatorilor etc: erau mult mai usoare ca predecesoarele lor, ofereau o protectie excelenta in conditii meteo dificile (hainele din gabardina semnate Burberry au fost purtate inclusiv in expeditiile din tinuturile polare), si aduceau cu sine marile avantaj al lejeritatii si al confortului in timpul purtarii.
Datorita caracteristicilor sale unice, gabardina s-a dovedit a fi si alegerea ideala pentru hainele militare, atat Burberry cat si Aquascutum adaptand trench-ul nevoilor soldatilor din Primul si Al Doilea Razboi Mondial si arogandu-si pe rand meritele inventarii unei piese a carei “cota de popularitate” se afla intr-o crestere constanta. Arhitectura trench-urilor militare avea in vedere functionalitatea, fiecare accesoriu avand o utilitate precisa, de la clapetele din zona umerilor, care asigurau un plus de aerisire, captuseala detasabila care putea fi folosita si in timpul noptilor friguroase, deoarece tinea foarte bine de cald, pana la buzunarele adanci, mansetele care puteau fi stranse sau nasturii de la guler care odata inchisi protejau soldatul de gazele toxice.
La inceputul anilor ’40, trench-urile ce purtau eticheta Burberry sau Aquascutum constituiau deja un lux pe care doar o anumita clientela si-l putea permite, asadar numerosi retaileri au inceput sa replice modelul, comercializand variante accesibile pentru toata lumea. Acest lucru s-a datorat si industriei hollywoodiene, care a oferit trench-ului o schimbare de cariera si o perspectiva mult mai fashion. Dintr-o piesa pur utilitara, trench-ul a capatat brusc o alura eleganta si o clasa care i-a permis sa traverseze cu gratie anii, fara a pierde din dezirabilitate.
Marlene Dietrich in “A Foreign Affair”, Sophia Loren in “The Key”, Meryl Streep in “Kramer Vs. Kramer”, Catherine Deneuve in “Les Parapluies de Cherbourg”, Basil Rathbone in seria “Sherlock Holmes”, Humphrey Bogart in “The Maltese Falcon” sau Alain Delon in “Le Samourai”, sunt doar cateva dintre starurile cinematografiei mondiale care au explorat numeroasele fatete ale trench-ului, dovedind ca acesta reprezinta mai mult decat o piesa vestimentara versatila, o cultura in sine.
De ce un trench? Pentru ca indiferent de epoca, mode sau variante de styling, un trench are clasa. Si mai mult decat atat, trench-ul este un formator de stil, prin prisma multitudinii de referinte din arta cinematografica sau fotografica si din diferite areale culturale. Este imposibil ca atunci cand admiri un trench sa nu corelezi design-ul, culoarea sau croiul cu o imagine pastrata intr-un sertar al memoriei, fie ca este un flashback dintr-o pelicula vizionata de mai multe ori sau o fotografie mentala a unui styling completat de o atitudine aparte (de exemplu, maniera in care purta Lady Diana trench-ul sau cea adoptata de Jackie Kennedy Onnasis; iar daca referintele sunt prea indepartate, cu siguranta ti-a trecut prin fata ochilor o fotografie cu Emma Watson sau Alexa Chung purtand trench-ul in variante moderne, non-clasice). Trench-ul poate fi si una dintre piesele din garderoba care sa iti antreneze in timp ochiul pentru calitate, de la fitting si croi, pana la rezistenta cusaturilor, acuratetea finisajelor, tipul de tesatura ales pentru dublura, atentia acordata intariturilor sau gradul de densitate al bumbacului.
Regula numarul unu atunci cand alegi orice piesa basic in garderoba, indiferent ca este vorba despre un tricou alb simplu, un sacou sau un trench, este sa investesti in cea mai buna calitate pe care ti-o poti permite. Burberry nu este pentru toata lumea si nici nu ar trebui sa fie. Insa un trench frumos, bine croit, pe care stii ca il vei purta ani la rand, de la un brand care are inscris in ADN-ul sau calitatea, te onoreaza mult mai mult decat ar face-o un fake reprodus pe banda rulanta. De-a lungul anilor mi-au trecut prin maini mii de haine si ce-i drept pot discerne in cateva secunde intre o piesa autentica de brand si o copie reusita, insa chiar daca cei mai multi dintre cunoscutii tai ar fi impresionati de achizitia unei anumite marci, o haina gandita si croita de un designer, isi va amortiza intotdeauna cel mai bine in timp valoarea. Prin urmare, marcile din segmentul de mijloc, care au designeri in-house, prezinta si infinit mai multe sanse de a avea lucruri valoroase de transmis pe termen lung.
Sense se numara printre brandurile romanesti care inca de la inceputurile sale a colaborat cu Andreea Tincu, un designer nu doar cu talent si viziune, ci si cu un simt artistic desavarsit, dublat de o sensibilitate aparte. Poate ca aceste lucruri nu par atat de importante in momentul in care din fabrica pleaca cateva sute de modele, insa clientii simt si vad diferenta intre reproduceri fast-fashion si haine care traiesc in garderoba mai mult de un sezon. In primavara-vara 2020, Sense a dezvaluit unul dintre cele mai frumoase si versatile modele de trench-uri, un clasic revizuit intr-o cheie ultra-feminina si disponibil in doua variante cromatice: beige rafinat, bland si cald, si navy chic.
Inca de cand a poposit in magazine, la inceputul lunii martie, am cochetat cu ideea de a adauga garderobei mele versiunea beige, cu toate ca mai am inca cel putin cinci trench-uri apropiate cromatic, iar luna aceasta am cedat tentatiei. Mi-a placut atat de mult linia, lungimea si materialul, incat am considerat ca este un best-buy din toate punctele de vedere si mai ales ca merita impartasit: se opreste exact acolo unde trebuie, putin sub genunchi – este o lungime universal-flatanta si potrivita oricui tip de tinuta, are o linie usor cambrata care confera o nota de eleganta, fara aerul conservator si rigid, materialul este suficient de fluid pentru a permite purtarea inclusiv peste o rochie de matase, iar grosimea este una medie, ceea ce inseamna ca de la mijlocul primaverii pana spre inceputul toamnei va putea fi distribuit in “n” styling-uri, si in plus prezinta exact acel touch special pe care il cautam de multa vreme la un trench – usor satinat, insa nu lucios, atat cat sa bucure privirea si sa fie placut la atingere.
Mai bine de jumatate dintre clientele care mi-au solicitat serviciile de consultanta de imagine si stil in aceasta perioada au deplans lipsa pieselor ingenioase si multifunctionale din garderoba, iar tuturor, fara exceptie le-am facut recomandari din “oferta autohtona”, fie ca a fost vorba despre camasi, fuste creion, deux-piece-uri sau trench-uri. Pentru ca realist vorbind, de prea putine ori avem timpul necesar de a descoperi ceea ce se afla chiar sub ochii nostri, iar acum, pentru ca vremurile permit o privire mai atenta si o judecata mai chibzuita, putem face creatia “made in RO” parte integranta din vietile si din garderobele noastre. Scenariul si interpretarea raman la latitudinea fiecaruia.
Cosmetica la domiciliu: cele mai simple si eficiente secrete de ingrijire pe care le-am cultivat de-a lungul timpului si care au drept numitor comun masajul
Articole următoare
