Inca de la inceputul primaverii, cand am admirat primele secvente din Legend of the Guardians: The Owls of Ga’Hoole, m-am lasat cucerita de farmecul incredibil al bufnitelor antrenate intr-o aventura menita sa schimbe destine. O poveste cu iz de cliseu ati putea spune, insa odata vizionat filmul va veti convinge ca isi merita din plin locul fruntas in topul celor mai reusite animatii ale anului.
Regizorul Zack Snyder se afla la prima sa productie animata, insa uitandu-ma la peliculele asupra carora si-a pus amprenta (“300”, “Watchmen”), nu tind sa cred ca a fost vorba despre “beginner’s luck” ci despre o viziune creativa in care totul a fost dozat cu maxima atentie.
Departe de a se prezenta drept o animatie orchestrata pe modelul studiourilor Disney, Legend of the Guardians: The Owls of Ga’Hoole, traseaza conturul unor personaje cat se poate de complexe, asezate pe un fundal desprins din basme, insa presarat cu situatii care pot face cu usurinta trimitere inspre cotidian.
In primele minute, siluetele bufnitelor si modul in care au fost transpuse in imagini tridimensionale m-au facut inca o data sa remarc progresele ce tin de tehnologie si animatia computerizata. Penajul este redat excelent si cu o acuratete atat de ridicata, incat instinctual simteam imboldul de a intinde degetele pentru a-l atinge. In aceeasi maniera, zborul pasarilor atat in scenele de lupta cat si in cele feerice, mi-a afundat si mai mult gandurile in interiorul povestii, determinandu-ma sa o percep la un nivel cat se poate de personal.
