Ianuarie este pentru mine luna in care an de an reinvat sa imi cultiv linistea, sa observ mai atent ce merita si ce nu pastrat, sa sadesc cel putin o idee care va incolti in primavara si ma inconjor de volume cu un potential transformator urias. Nu te gandi la carti facile din seria celor de dezvoltare personala, care iti spun cum sa faci, ci la carti care raspund unor “de ce-uri” la care nici macar nu te-ai fi gandit. Sunt acele lecturi care in miez de iarna iti incalzesc sufletul asemenea unei ciocolate calde, cremoase si dense, sorbite cu inghitituri mici, si care te atrag fara absolut niciun efort intr-un soi de explorare a “etichetelor cu poveste”, fie ca este vorba despre cele comportamentale, olfactive, gustative sau cromatice. Iti recomand sa rasfoiesti paginile cu infinita lentoare pentru a putea savura din plin toate acele pasaje care te fac sa iti doresti mai mult – de la tine, de la ceilalti, de la lucrurile care te inconjoara – si care incurajeaza propriul carusel interior sa nu isi termine niciodata dansul. In fond si la urma ai in fata 12 luni pe care le poti trai, simti si scrie exact asa cum iti doresti.
O picatura de parfum poate anunta nasterea unei lumi interioare noi, poate ascunde cea mai seducatoare poveste de amor sau poate trezi la viata pielea atrasa in dulcea hibernare de ianuarie. De-a lungul anilor am scris cateva sute de articole despre esente mai mult sau mai putin cunoscute, toate avand un numitor comun: povestea fascinanta ce acompaniaza dialogul tacit si invita la apropiere. In lumea parfumeriei, ca si in viata, exista pasiuni de moment si amoruri a caror profunzime traverseaza cu gratie epocile, transformandu-se in veritabile repere culturale. Despre cateva dintre acestea povestesc doi jurnalisti cu experienta bogata in universul frumusetii si mai presus de toate cu “nas” pentru partea ascunsa, incredibil de fascinanta a bijuteriilor olfactive care continua sa scrie istorie. Bertrand Meyer-Stabley este unul dintre cei mai apreciati redactori ai revistei ELLE si autorul altor doua volume de exceptie publicate de editura Baroque Books & Arts (“12 creatoare care au schimbat istoria” si “12 creatori care au schimbat istoria”), iar Anne Davis activeaza de peste un sfert de secol in domeniul modei, frumusetii si al sanatatii, colaborand cu mai multe publicatii internationale si semnand o serie de volume de succes.
De-a lungul anilor cu siguranta ai mirosit cel putin doua-trei dintre esentele celebre regasite in carte, fara a cunoaste insa ce amanunte fascinante adapostesc. Sau poate tocmai aura lor legendara a fost cea care te-a facut sa le respingi din start, considerandu-le prea “vechi” pentru epoca actuala sau prea “serioase” pentru tine. In timpul parcurgerii cartii, am incercat sa ma imaginez in ambele ipostaze, iar la final tot ce mi-am dorit a fost sa ma asez la masa de toaleta, sa inchid ochii si sa redescopar traseul olfactiv al fiecarei licori pretioase. Te asigur ca si pe tine te va incerca acelasi sentiment si te vei indrepta cu prima ocazie spre cea mai apropiata parfumerie pentru a adulmeca putin din Chanel Numero 5, parfumul utilizat obsesiv de Mademoiselle Coco si in care isi imbiba atat lenjeria intima si hainele, cat si obiectele decorative si piesele de mobilier din apartament, sau din Caleche-ul imaginat in 1961 de Guy Robert pentru Hermes si inspirat de Parisul romantic al eroinelor lui Balzac.
“Parfumuri de legenda” este o lectura cuceritoare de la primul si pana la ultimul rand, dar mai ales obligatorie pentru cei care nu se multumesc cu putin.
Dintre toate volumele care mi s-au asternut in fata ochilor la inceputul acestui an, “Culorile si viata lor secreta” semnat de Kassia St Clair ocupa cu certitudine primul loc in topul celor mai frumoase (atat la propriu, cat si la figurat) lecturi. Pentru absolut oricine, nu doar pentru cei pasionati de arta, moda si frumusete. Asta pentru ca ceea ce a reusit Kassia St Clair sa contureze nu este doar un cumul de detalii tehnice sau de perceptie, ci o poveste vie, incitanta, menite sa starneasca pofta de viata si sa deschida apetitul pentru explorare si experimentare. Totul intr-o prezentare grafica pur si simplu splendida, careia nu ai cum sa ii rezisti. Este genul de carte dupa care intinzi mana involuntar si pe care iti dai seama ca ai inceput sa o citesti in urma cu multe ore, de abia cand se lumineaza de ziua si inca nu resimti oboseala.
Simon Garfield, jurnalist britanic si autor de non-fictiune, a descris cartea ca fiind “o aventura in jurul lumii, fara sa iesi din cutia ta de acuarele”. Am zambit cu usoara nostalgie cand am citit aceste randuri, gandindu-ma ca ani la rand cea mai mare placere a mea a fost aceea de a purta negru in vestimentatie si culoare in suflet. Imi imaginam cumva ca negrul este suficient de profund si de opac pentru a incita la descoperirea culorilor ascunse, dar si indeajuns de sobru pentru a tempera prea multul din jur. In mod paradoxal, dupa 30 de ani am inceput sa port mai multa culoare, asumandu-mi atat vulnerabilitatea de a impartasi poate prea mult celor care stiu sa decripteze codurile complexe ale nuantelor, cat si deciziile de schimbare a cromaticii – din garderoba, locuinta etc. Nu am regretat nicio clipa aceste lucruri, dat fiind ca au fost mai mult decat reconfortante si eliberatoare. La fel ca superbul volum cu valente terapeutice (functioneaza excelent ca lectura antistres si de redare a bunei dispozitii).
In Franta prerevolutionara abunda o terminologie evocand culori prin metafore. Verde-mar cu dungi albe, spre exemplu, se numea ‘ciobanitele vesele’. Alte nuante individuale favorizate erau ‘doleante indiscrete’, ‘mare reputatie’, ‘suspin infocat’ si ‘aburii’. Atunci, la fel ca acum, rasfatul cu tot ce era la moda era un semn de statut, de avere si sentimentul ca faci parte, in sens tribal, din camera cu ecouri a curtii regale franceze.
Nu ma numar prin degustatorii experimentati de vinuri, ci mai degraba printre admiratorii nuantelor stralucitoare prelinse intr-un pahar din cristal. Prea putin ma intereseaza soiul si originea, atunci cand am ocazia de a admira in tihna un spectacol vizual in miniatura. Ca sa intelegi mai bine, nutresc o pasiune secreta pentru rosul involburat, plin de pasiune, care ma duce cu gandul fie la o rochie fabuloasa de gala, fie la amprenta patimasa a celui mai insinuant ruj. Si totusi, storyteller-ul din mine simte mereu nevoia de mai mult. Un “mai mult” pe care “Enciclopedia vinului” mi l-a furnizat pe nerasuflate intr-o dupa-amiaza de ianuarie, in fata unui pahar cu prosecco brut, ales la “sugestia cartii” care s-a deschis direct la pagina 53, unde se regasesc trecute nivelurile de zahar rezidual din fiecare sortiment (brut, extrasec si sec). Prosecco brut a fost alegerea evidenta, datorita continutul redus de zahar – sub o jumatate de gram pe pahar.
“Enciclopedia vinului” este o carte de lasat pe masa din living la indemana oaspetilor care iti trec pragul si care vor sa se delecteze rasfoind cateva pagini excelent ilustrate, in timp ce tu te straduiesti in secret sa desfaci o sticla dintr-o licoare aromata de soi. Ce soi si de unde provine? Vei stii cu siguranta sa oferi amanunte interesante dupa ce parcurgi volumul, atat cat sa ii faci pe invitati sa se simta speciali si bineveniti. Iar daca la mijloc este o ocazie speciala, atunci cu atat mai mult. Spre exemplu, de sarbatori am incercat un vin Carignan, rosu fructat si foarte aromat, despre care am aflat ca se armonizeaza foarte bine cu friptura de curcan si cu celelalte preparate specifice. Iar pentru lunile urmatoare am trecut pe lista un vin de Malbec, tot un vin rosu, insa de aceasta data cu arome de vanilie, coacaze, prune rosii, cacao si tutun dulce.
Pentru mine “Enciclopedia vinului” a inseamnat o introducere minunata in fascinanta lume a licorilor cu poveste, printr-o terminologie foarte bine explicata, clara, usor de inteles si printr-o grafica atractiva care sporeste placerea lecturii si rafineaza informatia de baza oferita.
“Bunele maniere” este in mod cert o lectura obligatorie pentru orice persoana, de la mic la mare, din tinurile nordice pana pe plajele din Miami sau din salile de jocuri pe pc pana in cele de opera. Si asta pentru ca dincolo de explicatiile ce tin pana la urma de buna crestere, volumul reprezinta asa cum indica si subtitlul, o enclipedie de stil, eleganta si savoir-vivre. Daca nu esti familiarizata cu acest gen de lectura, vei spune cu siguranta ca nu iti este necesara o carte care sa iti spuna cum sa te comporti in societate. Insa nu despre asta este vorba. “Bunele maniere” constituie un ghid de buna conduita in cele mai variate contexte, astfel incat atat asteptarile tale, cat si ale celor din jur, sa fie calibrate corect. Mai precis sa traiesti cat mai multe experiente de calitate, indiferent ca este vorba despre o vizita, o cina la restaurant sau un vin servit la temperatura corecta.
In lumea de azi putine sunt momentele in care oamenii se gandesc la maniere, cu atat mai putin la galanterie sau eleganta in gesturi. Insa in ciuda tuturor aparentelor si a trivialului din ce in ce mai prezent in cultura maselor, societatea intotdeauna va functiona dupa un cod al bunelor maniere, menit sa ii asigure coloana verticala si anumite repere esentiale. “Bunele maniere” nu face altceva decat sa le prezinte pe toate acestea intr-o maniera placuta, fara niciun ton moralizator la mijloc sau urma de judecata. Te asigur ca iti va deveni cel mai bun prieten in momente de cumpana sau ori de cate ori te confrunti cu dileme. Mai mult decat atat, cartea iti ofera raspunsuri clare si solutii concrete de abordare a unor situatii/contexte putin sau chiar deloc cunoscute, cu toate elementele necesare, explicate concis si structurate astfel incat sa iti extragi cu usurinta informatiile de care ai nevoie. Spre exemplu, arta aranjarii si servirii mesei, arta conversatiei offline si online, arta de a invita si a avea invitati, arta de a relationa in mediul profesional sau arta de a primi si a oferi. Sunt multe lucruri de invatat sau de aprofundat in acest volum, asadar iti recomand cu drag sa ii faci loc pe primul raft al bibliotecii. Crede-ma pe cuvant ca odata ce ii descoperi utilitatea, vei vrea sa il ai la indemana.
Credit foto: Dragos Alexandru
Chanel Sublimage Le Teint: mai mult decat un fond de ten, un excelent tratament cu efect anti-aging si regenerant
Articole recente
