Intensitati cromatice: cum gestionezi asocierile complexe

“Cand iubesti culorile, si ele te iubesc pe tine”, scrie Karen Haller in volumul “Psihologia culorilor”. Mi-am amintit de acest enunt in timp ce incercam sa sintetizez comportamentul si reactiile de respingere pe care din ce in ce mai multe femei le manifesta atunci cand interactioneaza cu nuante vibrante, intense, complet opuse paletei neutre cu care sunt obisnuite. Poate este mult spus, si imi asum acest risc strict din considerente “didactice”, insa cred cu tarie ca cei doi ani pandemici au generat pe langa multele temeri, frici si retineri, si “anxietati cromatice”. Altfel spus, respingeri imediate si neechivoce a oricaror culori efervescente, spumoase, galagioase. Culori care au luat cu asalt colectiile acestui sezon, si care va marturisesc cu toata sinceritatea ca merita scoase macar la o prima intalnire. Pentru ca nu sunt doar fermecatoare, ci si terapeutice, iar gestionate cu tact si inteligenta, ne pot ajuta sa ne regasim, in cazul in care ne-am abatut de la drumul nostru, sa ne atingem mai usor obiectivele, atat in plan personal, cat si profesional, si sa privim mult mai nuantat lucrurile care ne inconjoara.

Culorile nu “tipa”, ci alina

Bejul este considerat cald si linistitor, albul si negrul sunt neutre si “sigure”, insa cand in ecuatie intervine un rosu mac, un verde fistic sau un magenta, deja creierul comuta pe modul “fly” si in virtutea unui program inoculat, blocheaza orice incercare de a vizualiza macar o posibila asociere cromatica cu una dintre culorile din afara cercului de sustinere. Poate parea bizar, insa de-a lungul anilor, am realizat ca in fiecare garderoba exista un asemenea “comitet”, alcatuit din membri de baza, care nici vorba sa fie inlocuiti si care au mereu un raspuns, fie el si redundant, la dilemele vestimentare. Pentru unele femei cercul de sustinere este alcatuit din fuste creion in tonuri neutre, camasi minimaliste, jeansi si tricouri simple, pentru altele zona de basics se rezuma la costume si taioare, sau dimpotriva la rochii uni care pot fi accesorizate in nenumarate moduri.

Anxietatea cromatica deriva din lipsa de cunoastere si de intelegere a culorilor. In mod cert este mai simplu sa alegi din dressing nuante care nu iti dau prea mari batai de cap, insa cu siguranta respectivele nu te provoaca in vreun fel si nici nu te fac sa simti fluturi in stomac atunci cand te privesti in oglinda. Iti doresti un mariaj cromatic lipsit de “sare si piper”, sau o relatie trepidanta si dinamica cu fiecare piesa din garderoba?

In loc sa fugi de culori, incearca cu prima ocazie care se iveste, sa le plasezi intr-o categorie si sa le analizezi putin. Priveste acest lucru ca pe un nou tip de exercitiu, unul care iti antreneaza mintea si care iti cultiva spiritul de observatie. Daca o culoare te calmeaza sau te energizeaza, acest lucru depinde de intensitatea ei cromatica. Pentru ca reactia de respingere a culorilor sau “anxietatea cromatica”, nu este de fapt la pigmentii care le alcatuiesc, ci la intensitatile acestora. Un rosu puternic este revigorant pentru trup, in timp ce o nuanta de roz deschis, ne confera o stare de calm si de liniste. In mod similar, cu un violet este mai intens, cu atat el invita la actiune.

Rosu si magenta? Nu le-ai fi alaturat probabil niciodata, insa daca privesti cu atentie cercul cromatic, vei vedea ca cele doua sunt vecine. Observata de la stanga la dreapta, culorile de baza pornesc cu galben si portocaliu, continua cu rosu si violet, si se incheie cu albastru si verde. Cat de calde sau cat de reci, cat de luminoase sau de intunecate sunt, depinde de pozitionarea in cerc si de cantitatea de alb sau negru din compozitie. Nu trebuie sa fii insa pasionata de arta pentru a descifra cum stau lucrurile, e suficient sa exersezi cu cat mai multe nuante pentru a ajunge sa le asociezi in mod instinctiv.

Asocieriele cromatice aparent complexe nu sunt altceva decat lipsa de obisnuita a ochiului cu varietatea

Pentru ca tot am ales spre exemplificare rosu si magenta, voi detalia firescul care sta in spatele acestei alaturari. Magenta este o variatiune de mov, insa mult mai calda decat aceasta din urma. In anii 1860, cand a fost creeata si definita culoarea magenta, chimistii se intreceau in folosirea diferitilor pigmenti si oxidanti, anilina si acidul arsenic fiind printre cei mai populari la vremea respectiva. Vopseaua rosiatico-movulie rezultata in urma amestecului mai multor substante a castigat popularitate, mai ales datorita luminozitatii si intensitatii nemaintalnite. Purpura este plina de umbre si de intunecimi, insa magenta era complet diferita. Asa cum este si astazi. Iar pentru ca are in compozitia sa mult rosu, nu deranjeaza absolut deloc vizual, in momentul in care este dispusa alaturi de o nuanta vibranta de rosu.

Daca nu ai mai realizat asocieri de culori puternice, iti recomand sa iti alegi una singura, cea care te atrage cel mai mult, iar pe a doua sa o integrezi doar ca accent, sub forma unui accesoriu – curea, pantofi, bratari, cercei etc. Vara aceasta poti incerca de exemplu sa mergi din aproape in aproape si sa identifici culori “derivate”, cu un ton mai jos sau mai sus, urmand exemplul magenta-rosu: galben – oranj, turcoaz – verde, galben citron – verde fistic etc.