August 1984. In saptamanalul londonez The Pall Mall Budget este publicata o scurta poveste in care H.G.Well portretizeaza un cercetator care dupa multi ani de studii si de cercetari, incerca sa vanda diamantele create de el unui public inca sceptic la ideea de a transforma banalul carbune, in cel mai pretios si stralucitor dintre cristale. Mai 2022. Casa de Bijuterii MICRI dezvaluie alaturi de compania romaneasca Carbon Dynamics, o inovatie absoluta menita sa schimbe dinamica pietei autohtone: primele diamante de laborator.
Daca nu am fost suficient de clara, subliniez inca o data: primele diamante de laborator realizate in tara noastra, de catre o companie romaneasca, o reusita remarcabila in spatele careia se afla atat stiinta, cat si pasiune si creativitate, lucruri rarissime in mediul autohton care trebuiesc apreciate asa cum se cuvine atunci cand sunt transpuse concret in produse menite sa contribuie la o schimbare in bine. Si asta pentru ca diamantele produse in laborator ofera clientului final posibilitatea de a alege nu doar o bijuterie de pret, ci si o bijuterie a carei realizare are un impact foarte mic asupra mediului inconjurator.
Inca din anul 1953, compania suedeza ASEA reusise sa creeze primele diamante in laborator, dar informatia a fost facuta publica de abia la inceputul anilor ’80, dupa ce proiectul fusese tinut top secret si dupa ce numerosi competitori incercasera sa intre in posesia procedurilor de finete, acelea care aveau sa confere diamantelor sintetice caracteristicile mult dorite. Tehnicile de lucru nu erau complet innacesibile, deoarece exista o procedura de obtinere dezvoltata deja de cateva decenii de catre Hannay, si care putea fi consultata, insa respectiva necesita ani de cercetare pentru a atinge perfectiunea, lucru care evident presupunea resurse financiare si umane deloc de neglijat.
Primele diamante de laborator erau foarte mici si de o calitate destul de slaba, motiv pentru care au fost utilizate cu precadere in industria abrazivelor. Cele mai mici diamante au fost crescute pe un miez de numai 26 de atomi de carbon. In anii ’70 au inceput sa fie obtinute diamante de o calitate mai buna, folosite cu predilectie in cercetare, pentru ca inceputul anilor 2000 sa marcheze introducerea pe piata bijuteriilor a diamantelor de laborator, ce-i drept de dimensiuni reduse, dar identice cu cele naturale.
… si nu sunt cu nimic mai prejos ca cele naturale. In productia de diamante de laborator, absolut toate standardele de calitate sunt pastrate intacte, drept dovada ca pretioasele cristale si-au croit rapid drum in atelierele de creatie ale unor prestigioase case de bijuterii, precum De Beers, care in 2018 a realizat o linie impresionanta de piese doar cu acest tip de pietre.
Cu ocazia aniversarii centenarului Chanel No5, brandul a colaborat cu Pochet pentru realizarea unei sticle de parfum sustenabile, din material reciclat, dar care pastreaza aceleasi caracteristici ale sticlelor folosite in mod traditional: transparenta, claritate, stralucire etc. Am scris aici despre aceasta premiera, si am dat-o drept exemplu pentru a sublinia orientarea inclusiv a marilor case de lux inspre solutii alternative, menite sa salveze tone de materie prima raw, sa previna risipa si sa protejeze mediul inconjurator.
Diamantele de laborator nu sunt inferioare celor naturale si nu reprezinta sub nicio forma fake-uri care scad valoarea unei bijuterii. Este vorba despre un proces industrial extrem de bine pus la punct si de complex, perfectionat asa cum am povestit in randurile anterioare in decurs de aproape un secol, si care in prezent ofera o calitate a pietrelor ireprosabila, la un pret mult mai accesibil si cu un impact mai mic asupra mediului. Iar acest lucru reprezinta cu adevarat un breakthrough.
Chiar daca sunt sintetice, acest tip de pietre sunt taiate si certificate in acelasi mod ca cele naturale, iar pentru a le deosebi de cele din urma, sunt inscriptionate LGD – laboratory grown diamonds.
In primul rand, trebuie mentionat faptul ca diamantele artificiale Carbon Dynamics sunt obtinute doar cu energie provenita din surse regenerabile. Exista doua metode de producere a diamantelor naturale, o tehnica prin care grafitul este supus unor temperaturi de peste 1500 grade Celsius si unor presiuni de peste 50.000 de atmosfere pentru a simula procesul natural din interiorul pamantului, si o alta tehnica, mult mai complexa si avansata, implementata si in Romania, care consta in introducerea metanului intr-un cilindru din otel, la presiune joasa, unde acesta intra in contact cu o sfera de plasma la o temperatura de 3000 de grade, urmand ca radicalii din carbon scosi din metan, sa coboare in reactor, unde datorita temperaturilor mai scazute se asaza pe un strat foarte subtire de diamant, crescand atom cu atom si creand cristale de diamante de o calitate exceptionala.
Diamantele obtinute printr-un astfel de proces au caracteristici diferite de cele utilizate in cercetare, fiind potrivite pentru industria de bijuterii, unde costul final pentru public ajunge sa fie sub jumatate din cel al diamantelor naturale.
Exista in continuare diamantele naturale pentru toti cei care le apreciaza frumusetea si doresc sa investeasca in ele, insa exista si diamantele de laborator, cu aceeasi compozitie chimica, duritate si stralucire. Cele din urma nu inseamna o abatere de la lux, ci un altfel de lux, daca este sa ne gandim la faptul ca stiinta care se afla la baza producerii diamantelor de laborator este departe de a fi banala, chiar daca vine insotita de apanajul accesibilitatii.
