Inceputul lunii iulie a marcat la Paris un adevarat regal in moda. Prezentarile haute-couture s-au desfasurat parca cu mai mult aplomb comparativ cu anii trecuti, iar structura in sine a colectiilor s-a pozitionat pe un alt palier, mai apropiat de ceea ce inseamna cu adevarat arta couture si acel segment exclusivist de cliente care au inca puterea financiara de a cumpara piese vestimentare care surclaseaza tendintele si se situeaza in zona luxului absolut.
In urma cu ceva timp, spuneam ca tot acest balon de sapun care a cuprins noile modalitati de expresie si comunicare artistica, va avea un moment in care isi va atinge pragul de saturatie si se va descopune in particule minuscule la fel de repede cum a prins conturul initial.
Ei bine, iata ca nu doar modalitatea de abordare a suferit modificari ci si structura prezentarilor in sine. Prins in exercitul sau cu aer ecvestru pentru primavara-vara 2010, John Galliano a prefigurat intr-o oarecare masura atmosfera ce avea sa cuprinda cel putin o parte dintre show-urile de anul acesta: revenim la esenta couture si ne amintim de prezentarile de salon, intime si destinate unei clientele bine selectionate.
Prin urmare, nu este de mirare ca Givenchy a ales sa isi imagineze prezentarea intr-un cadru restrans in Place Vendome, modelele aparand portretizate ca intr-o opera de arta in rochii lungi ale caror detalii anatomice au pus in valoare silueta, asemenea modului in care un pictor isi traseaza ultimele tuse de culoare pe panza.
Ingerasi 🙂
Iubesc post-ul acesta!
Este perfect relevant: analiza obiectiva, dar nelipsita de personalitate…
As dori si eu sa stiu sa fac asta. Dar am 14 ani si poate mai am timp. Sper!
In sfarsit, ar fi minunat daca ati trece si pe la mine prin blog si sa lasati o parere la textul meu despre Chanel Haute Couture.