Atunci cand modei ii sunt daruite o pereche de aripi pentru a se inalta deasupra tendintelor efemere, atunci cand masina timpului nu isi mai defineste coordonatele clasice, ne putem aroga privilegiul descoperirii de sine, intr-un periplu fulminant si presarat cu revelatii. Esenta modernismului si a contemporaneitatii, consta in conturarea unei identitati, o identitate din ce in ce mai dificil de asumat in arealul multicultural, caruia ii sunt administrate in mod constant boost-uri de creativitate izvorate din prea-plinul societatii.
Daca nu iti dai seama cine esti si care iti este misiunea, esti condamnat la un tumult perpetuu, la un supliciu terestru, asemenea unui spirit etern nelinistit aflat in cautarea drumului spre lumina. Andreea Castrase a adus pe catwalk-ul Galei UAD 2013, unul dintre cele mai percutante si mai puternice concepte pe care le-am remarcat in ultima perioada.
Nu este vorba atat despre un personaj bine conturat, cat despre imaginea unui calator in timp si spatiu, pregatit sa isi extraga in propriul creuzet elementele care rezoneaza cu personalitatea si dorintele intrinsece. Un time traveller discret, o aparitie aproape ireala insa incredibil de tulburatoare prin prisma necunoscutului emanat si a neincadrarii intr-o formula prestabilita, un misionar care isi concepe periplul asemenea unei calatorii initiatice cu final invaluit in mister.
Calatoria inseamna experienta si acumulare, extragere a filonului artistic din fiecare decada, pentru o definire a propriei treceri, pentru o regasire a povestilor de viata in dressing-ul altminteri anost si prafuit. Acel ceva care lipseste, acel element diferentiator, acea taina ascunsa si ridicata pe un piedestal, precum un trofeu stralucitor la capatul labirintului intortocheat.
Sacourile sunt deconstruite, revizuite in zona reverelor care urca si coboara lin, se ingusteaza si se latesc in mod gradat sau sunt accentuate prin dubluri contrastante in cazul mantourilor lungi de o eleganta sobra. In egala masura, smoking-ul clasic este reinterpretat intr-o maniera excelenta, lipsita de rigiditate, conformism si déjà-vu: manecile sunt eliminate din schema, transformandu-se in fasii late prelungi care pornesc fie din umar, fie din zona pieptului, buzunarele sunt ascunse, iar asimetria reverelor este mentinuta in aceeasi cheie.
De sub camasile lungi si albe care acopera tot corpul (cu trimitere la zona monahala si la stiharele confectionate inca din timpurile primare dintr-un material lejer alb) sau de sub cele al caror tiv se opreste la jumatatea coapsei, transpar pantaloni largi cu pliuri si insertii de fasii dispuse vertical, menite sa alungeasca silueta si sa asigure consistenta imaginii de ansamblu.
Layering-ul este foarte bine controlat, astfel incat sa nu fie creata impresia unei aglomerari inutile, iar valizele transformate in cutii ale memoriei, adevarate kit-uri de supravietuire in masa de uniformitate (necesarul personal, puternic amprentat la nivel simbolic, ca manifest fata de epoca in care totul se multiplica pe scara larga), devin totem-uri ale noilor identitati.
Credit foto: Daniel Robu
