Razele de chihlimbar ale soarelui de noiembrie se revarsa de-a lungul aleii ce isi face loc agale prin padurea fermecata, imprimand pasilor o cadenta aparte. Castelul Pelisor, resedinta principilor mostenitori Ferdinand si Maria, pare sa imi sopteasca ca ma asteapta la o ceasca de ceai de musetel. Mireasma imbietoare ma insoteste de-a lungul intregului drum serpuitor si devine din ce in ce mai pregnanta pe masura ce ma apropii. Presimt ca printre arcadele aurite si vitraliile decorate cu antrelacuri, se ascund comori ale caror povesti nespuse imi vor trezi (din nou) nostalgia unor vremuri demult apuse, care rareori se tanguie si care isi pastreaza nealterata demnitatea.
Sunt locuri pe langa care trecem frecvent fara a le privi in ochi, asa cum sunt si oameni care patrund in vietile noastre pentru a ne reaminti sa ridicam privirea si sa imbratisam necunoscutul cu inima deschisa, fara teama de a raspunde provocarilor si de a lasa emotiile sa ne slefuiasca interiorul. In ultimii ani am trecut nu de putine ori prin Sinaia, insa pana recent nu am rezervat un interval suficient de timp pentru o vizita de riguer la Castelul Pelisor, resedinta principilor mostenitori Ferdinand si Maria, nestemata arhitecturala de o frumusete rara ce capteaza stralucirea inefabila a sufletului unei estete remarcabile – Regina Maria. Si totusi, intr-o dupa-amiaza de noiembrie complet atipica, am avut revelatia unei schimbari profunde de peisaj. Aparent totul in Sinaia era precum stiam, mai putin zona ce imprejmuieste Castelul Peles si Pelisor.
Cateodata viata se deruleaza dupa algoritmi neintelesi, iar timpul pare o umbra jucausa intr-o constelatie indepartata. Vizita mea la Pelisor s-a constituit mai presus de toate in raspunsul la o intrebare pe care o prietena draga mi-o adresase in urma cu ceva timp – “unde se pot ascunde amintirile care tulbura prea mult?” si care pornea de la premisa complet eronata a renegarii experientelor traite. Pelisorul isi oglindeste fragmentele de poveste in fiecare obiect de decor lasat nemiscat in locul in care a fost plasat ultima oara, iar descifrarea lor reprezinta un exercitiu in calea uitarii.
In scrierile Reginei Maria, inima sa de aur s-a inflacarat de cel putin tot atatea ori pe cat a fost ranita si macinata de ganduri apasatoare. In picturile sale, pastrate cu grija intr-una dintre camerele Pelisorului, gandurile sale s-au razvratit si si-au gasit apoi, rand pe rand linistea. Insa niciodata nu au amortit si nu s-au ferit din calea confruntarilor. Ferecata intr-o caseta octogonala din argint aurit, gravata si incrustata cu pietre pretioase – opera bijuterierului parizian Maurice Fromment (cele patru colturi ale casetei releva personajele alegorice Caritatea, Credinta, Curajul si Pietatea), inima Reginei Maria a fost recent asezata in Camera de Aur a Castelului Pelisor, pe un soclu plasat in spatele canapelei care pare inca sa o astepte.
Interiorul Camerei de Aur este in totalitate opera reginei, de la decoratiile parietale in stuc aurit modelat in ramuri de ciulin (simbolul Scotiei natale), plafonul in bolta inchis de luminatorul cu forma unei imense cruci celtice suprapusa peste discul solar (simbolul credintei si al luminii eterne), mobilierul aurit decorat cu animale din mitologia celto-scandinava ce simbolizeaza eternitatea si pana la piesele de o valoare inestimabila: serviciul de pahare din cristal de Boemia executate dupa desenele lui Carl George von Reichenbach, statueta Fix Masseau, lampa Tiffany, cupa Tostrup si pocalul Faberge.
La parter, in holul de onoare lambrisat cu casetoane din lemn de stejar, un omagiu surprinzator prin rafinamentul detaliilor ii este adus celei pentru care frumosul nu a servit doar pretext al unei ornamentici de exceptie, ci s-a constituit in astrul calauzitor al intregii vietii si in misiunea la care nu a renuntat niciodata: expozitia de bijuterii conceptuale – „Ensemble of broken pieces” – turnate din alama/argint si impodobite cu pietre pretioase sau semipretioase, realizate de Vika Tonu si Alexandru Nimurad (parte din proiectul Untamed Skin, initiat si realizat de Galateca cu sustinerea Institutului Cultural Roman). Cele sase inimi reprezinta etapele care au marcat viata reginei, din momentul nasterii pana la trecerea sa in nefiinta la varsta de 63 de ani.
In cabinetul de lucru al Regelui Ferdinand, aflat tot la parter, am descoperit insa cea mai captivanta bijuterie de arta decorativa: manuscrisul pictat si caligrafiat de Regina Maria (majestatea sa a primit lectii de pictura de la cumnatul sau) pe pergament si montat intr-o ferecatura de argint batuta cu pietre pretioase, lucrata la Berlin, in atelierul lui Paul Telge (orfevrierul familiei regale). Manuscrisul cuprinde 50 de file de pergament (ilustratiile cu motive florale – crini, stanjenei – sunt absolut superbe), cantareste 24,2 kg, iar in interiorul sau se regasesc citate scrise atat de Regina Maria, cat si de Regina Elisabeta sau Victor Hugo. Opera a fost redactata in trei limbi (germana, engleza si franceza) si a fost oferita de Regina Maria, Regelui Ferdinand in anul 1906,cu ocazia implinirii a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I.
La primul etaj al Pelisorului se afla dormitorul Reginei Maria, amenajat intr-un stil hibrid ce alatura elemente de arta celtica si bizantina cu detalii Art Nouveau. Intreg mobilierul a fost executat in Atelierele de arte si meserii din Sinaia, din lemn de tei aurit, Regina Maria imaginand intregul proiect. Bustul din portelan este semnat de artistul belgian Isidore de Rudder, iar piesele de arta decorativa sunt realizate in atelierele G. Gurschner din Viena, L.C. Tiffany din Chicago si A. Moreau din Paris.
Luminoasa si extrem de primitoare, sufrageria pentru mic dejun in care se regaseste un splendid serviciu pentru baut din sticla fumurie, in stil Art Deco, este decorata cu mobilier din lemn de rasinoase vopsit alb (executat in ateliere vienezului Bernhard Ludwig in primii ani ai sec. XX) si cu lucrari de arta plastica semnate de doi membri ai Tinerimii artistice: Marius Bunescu – Peisaj Venetian si Nicu Enea – Peisaj in parc.
Una dintre cele mai incarcate de emotie incaperi ale Pelisorului este reprezentata de atelierul de pictura care adaposteste patru tablouri cu motive florale (in special crini – simbolul regalitatii) pictate de Regina Maria cu paleta desupra careia se afla crucea gamata sau svastica (simbol raspandit de aproape 4200 de ani in intreaga lume). Jiltul prezent langa masa de lucru este pictat si pirogravat de Regina Maria, pe spatar putandu-se observa simbolul crucii celtice suprapus discului solar (ipostaza femininitatii sau a masculinitatii functie de directia in care este rotit).
Inainte de a-mi incheia vizita la Pelisor, alte doua camere fascinante prin estetica abordata mi-au atras atentia: incaperea in care a locuit domnisoara Leile Milne, fosta guvernanta in familia ducelui de Connaught si angajata de Regina Maria pentru educarea fiicei sale, printesa Elisabeta – decorata cu mobilier din stil Secession (dateaza din primii ani ai secolului XX) provenit din atelierele ebenistului vienez Bernhard Ludwig – si apartamentul principilor Carol si Nicolae, cu mobilier din lemn de nuc si stejar in stilul Renasterii italiene tarzii (piesa centrala o reprezinta parul realizat la finele secolului XVI), placi decorative din faianta pictata policrom, cu scene mitologice si biblice realizate in ateliere genoveze Alberto Issel si covoare din a doua jumatate a secolului XIX, lucrate in celebrele centre din Orient – Tebriz, Shirvan si Hamadan.
Expozitia de bijuterii-concept Ensemble of Broken Pieces, gazduita de Castelul Pelisor si prilejuita de intoarcerea Inimii Reginei Maria in Salonul de Aur, poate fi vizitata pana duminica 15 noiembrie 2015, asadar daca pasii va poarta weekend-ul acesta spre Sinaia, va recomand sa nu ratati ocazia de a admira piese cu adevarat unice.
Queen Mary’s spirit is here. Her heart too.