Prezentarile haute-couture care au loc zilele acestea la Paris, mi-au intarit si mai mult credinta ca fanteziile frumos ambalate (inca) vand exact ceea ce isi doreste publicul.
Intr-o perioada in care ne este teama sa privim direct realitatea si sa ne confruntam cu ea, apelam la povesti. Si mai cu seama ne dirijam creierul astfel incat sa ne putem idenfica intr-o oarecare masura cu acestea. Iar cum industria cinematografica ne serveste din plin, povesti nascatoare de iluzii, tindem sa cadem prada din ce in ce mai mult acestui univers, care insa din pacate se naruie asemeni unui balon de sapun la contactul cu … propriul dressing.
De cele mai multe ori, vrajiti de imaginile care se perinda pe podium, uitam ca moda nu se petrece in viitor, iar tot ceea ce reusim sa construim la nivel mental nu reprezinta decat proiectii ale unor deziderate, induse pana la urma de o industrie care are o agenda foarte bine stabilita.
Hainele sunt facute pentru a fi purtate, nu pentru a fi asezate intr-un glob de cristal si privite asemeni unei opere de arta intr-un muzeu. Sursele de inspiratie declarate ale designerilor nu au nimic in comun cu realitatea. Este acelasi principiu care se aplica in cazul reclamelor televizate: percepem mesajul, ne raman in minte cateva imagini “apetisante” ale produsului, iar in momentul in care il cumparam si il desfacem ramanem cu discrepanta dintre ambalaj (asteptari) si continut (modul in care se prezinta in realitate produsul).
De cele mai multe ori, ne dam seama ca ce am achizionat in virtutea reclamei nu putem utiliza. Iar atunci preferam sa ne rezumam la obiecte conexe, situate pe un teren “sigur”, fara a renunta insa la brand.
Publicul avid de fantezii, caruia i-au fost servite pe tava ani de-a randul aceleasi imagini diferit cosmetizate, ramane in taramul iluzoriu fara a manifesta insa un comportament de “shopping” consistent. Se obisnuieste cu a privi, a admira, a urma o directie impusa de altii, lasand la o parte propria judecata si raportarea la ceea ce se intampla “aici si acum”.
Acestea sunt povestile modei. Iar acestia sunt spectatorii care aplauda cu sarg pe de o parte si care in lipsa reperelor, dirijeaza moda pe o panta descendenta.
„”percepem mesajul, ne raman in minte cateva imagini “apetisante” ale produsului, iar in momentul in care il cumparam si il desfacem ramanem cu discrepanta dintre ambalaj (asteptari) si continut (modul in care se prezinta in realitate produsul).””
Asa este, ai dreptate.
Uite fix aspectul acesta nu l-am inteles niciodata la moda, de ce exista haine care nu pot fi purtate. Pot intelege ideea de a face o rochie doar pt ca e frumoasa, dar daca nu o poate nimeni purta ce sens are?