Despre styling si imagine

In ultimii zece ani, m-am ocupat de look-ul a sute de clienti, am stilizat numeroase colectii si am consiliat uneori din umbra, o serie de designeri romani angrenati in primele incercari creative. Nu de putine ori am fost intrebata in ce anume consta job-ul meu, cat de mult ma implic in relatia cu cei carora le organizez garderobele si le aleg tinutele, cum reusesc sa ii transform din punct de vedere al imaginii afisate si cat de deschisi sunt la schimbare? Rareori insa am reusit sa explic in mod detaliat ce prespune styling-ul, cum abordez un proiect si cate elemente sunt implicate in conturarea unei imagini coerente, relevante si cu perspective de evolutie pe termen lung.
A fi stilist implica inainte de toate extrem de multa creativitate si studiu, pe care nu il poti realiza decat individual, petrecandu-ti ore intregi in biblioteci, filtrand informatia acumulata si organizand-o perfect in folderele mintii. Mimetismul este exclus din start, iar cine isi imagineaza ca un stilist poarta intotdeauna asupra sa un manual pe care il deschide la pagina magica, datatoare de raspunsuri, se inseala amarnic. Nu exista o reteta universal valabila si gata a fi memorata pentru a reusi sa iti multumesti clientii. In schimb, exista cateva repere valorice si intelesuri ale universului modei, pe care le poti internaliza sau nu, pe care poti alege sa le adopti in propria maniera sau sa la fel de bine, sa le ignori cu desavarsire, completand cu buna stiinta scena neintelesilor captati in dramatisme contrafacute.

Styling-ul inseamna cunoastere

Fara sa fi deschis un album de arta, fara sa fi parcurs cateva mii de pagini dedicate istoriei modei, fara sa fi luat un ac in mana si sa fi cusut macar un tiv, fara sa fi atins absolut toate textilele existente pe piata, pentru a le deslusi calitatea si a le putea recunoaste, sansele de a propune look-uri care sa serveasca drept surse de inspiratie sau modele aspirationale, sunt aproape nule.

Suntem suma experientelor vizuale si cognitive care ne inconjoara, iar universul la care ne raportam este foarte clar delimitat de acest bagaj acumulat de-a lungul anilor. Fara doar si poate, sedimentarea informatiilor si decriptarea celor mai bune modalitati de utilizare a acestora, se exerseaza in timp, pe masura confruntarii cu situatii reale pentru care trebuie gasite solutii.

Mai presus de toate insa, styling-ul denota un simt al modei iesit din comun, este inscris in ADN si comporta anumite date native, pe care fie le posezi, fie iti lipsesc cu desavarsire. Desigur, totul poate fi dobandit si exersat, insa fara acea inclinatie si pasiune care izvoraste din interior, rezultatele muncii vor fi poate doar corecte, insa nu si memorabile. Styling-ul inseamna cunoastere, pentru a putea intelege, creea conexiuni, transforma si reda o imagine cu rezonanta pentru segmente cat mai largi de public. O imagine pe care daca nu o plantezi in gradina potrivita, risca sa se ofileasca dupa primul blitz al camerei foto.

Styling-ul presupune asumare

Stilistul nu face moda, ci lucreaza cu ceea ce are la indemana! Este o iluzie sa crezi ca poti reinventa roata si ca in lipsa fundamentului, poti construi paliere stilistice care sa se inalte precum zgarie-norii deasupra Manhattan-ului. Cui serveste o moda care nu este accesibila? In atelierul designerului se tes idei, iar stilistul nu face altceva decat sa le confere o directie adaptata clientului sau pliata pe caracteristicile acestuia.
Misiunea nu ia sfarsit in momentul in care aparitia este agreata in oglinda, ci continua in mod necesar cu materializarea pasilor ganditi in prelabil. Altminteri femeia nu poate fi scoasa din vidul fashion care o inconjoara, din schemele de design reluate in mod obsesiv sau din paginile cataloagelor de moda, care ii dicteaza ce, cand si cum sa poarte.

Styling-ul necesita rabdare si intelegere

Nu orice reteta la moda se dovedeste a reusi din prima incercare si nu orice client este gata sa asculte si sa aplice sugestiile pe care i le oferi. De foarte multe ori, intre ceea ce isi doreste cu adevarat o persoana sa poarte, oferta existenta in magazine sau in atelierele designerilor si realitatea reflectata in oglinda, exista diferente astronomice. In lipsa rabdarii de a intelege ce se petrece in mintea femeii si de a-i descoperi tainele proiectiei interioare despre sine, te vei confrunta in permanenta cu nemultumiri si grimase.
Nu exista corijenta sau nota de trecere in styling, ci doar nestiinta secondata de doze mult prea consistente de autosuficienta. Un stilist este in mod necesar si un bun ascultator, asumandu-si la un moment dat chiar si rolul de psiholog al clientului. O simpla intalnire pentru o sesiune de shopping nu va da rezultatele scontate in garderoba femeii si nici in portofoliul stilistului.

Reactia la schimbare este intotdeauna aceeasi, iar teama de a nu gresi si de a iesi din zona de confort, se depaseste doar prin increderea si convingerea ca munca stilistului este adaptata dorintelor cele mai ascunse ale femeii. Stilistul aseaza in fata dressing-ului, optiunea de a fi unic(a), insa inevitabil confruntarea se da intra ceea ce clientul simte ca este validat vizual in paginile revistelor si asumarea unei identitati care necesita timp si efort pentru a se contura si a se impune. In epoca fast-fashion, cand totul trebuie sa se vanda cat mai repede, putini sunt cei care au inteligenta necesara de a construi sau de a se lasa construiti.

Nimic nu va fi validat peste noapte, iar bagheta magica din Photoshop nu va putea inlocui la nesfarsit imaginea reala.

Styling-ul trebuie ancorat in realitate

Stilistul lucreaza cu imagini, contureaza personaje atunci cand este necesar, le transforma si le trimite pe marea scena unde incepe vanatoarea de atentie. Oricare ar fi proiectia de sine a femeii, schimbarea pana la nerecunoastere este actul suprem de iresponsabilitate. Nu poti raspunde afirmativ la orice dorinta a clientului, nu ii poti promite stergerea tuturor datelor native si a identitatii din buletin, doar de dragul aprecierii si al pastrarii in portofoliu.

Acesta este punctul in care intervin interogatiile: “Cine esti de fapt?” si “Cum vrei sa apari in lumina reflectoarelor?”. De cele mai multe ori, discrepantele sunt atat de mari, incat socheaza. V-ati gandit vreodata de ce aparitia anumitor persoane va inspira acel aer profund artificial si contrafacut? Ei bine, totul porneste de la eterna dorinta de a intruchipa un model, nu de a se intruchipa pe sine. Iar atunci cand joci prea mult timp rolul altcuiva, ajungi sa iti pierzi reperele si sa te depersonalizezi.