Din ce in ce mai des simt ca cele 24 de ore ale unei zile nu imi sunt suficiente pentru a face tot ceea ce mi-am propus. Nu vorbesc aici de munca la birou sau de probleme conexe ci de acel timp pe care ar trebui sa mi-l dedic in totalitate mie. Despre cele 5 carti de istoria modei pe care le-am cumparat acum 3 luni si pe care nu am avut timp sa le citesc in intregime, despre albumele de arta care imi sunt atat de dragi si pentru rasfoirea carora cu greu imi pot rezerva cateva minute si pentru cate si mai cate.
In week-end-ul ce tocmai a trecut am decretat: 5 minute pe zi sunt dedicate artei. Arta in toate formele ei de manifestare. Si iata ca este marti si pana acum nu am ramas cu nici un lucru nerealizat chiar daca poate am petrecut putin peste 5 minute cu ochii atintiti in cartile mele. Totul este sa vrei si sa iti planifici in mod eficient timpul.
Si pentru ca i-am promis dragei mele Rox (postul este cu dedicatie), iata-l pe Fido intr-o pictura in ulei din 1434 semnata Jan van Eyck: „The Arnolfini Wedding„.
In perioada respectiva aceasta rasa canina era preferata de catre aristocratie, crezandu-se ca este un simbol al increderii.
Nu in ultimul rand, un „Fido” alb in pictura lui Alfred Stevens din 1859, “Will You Go Out with Me, Fido?”
E cam nespalat si negru da vaz ca Fido e nume celebru … nu stiam …
Pai de unde sampon pentru catei la 1400? :))
Interesant subiect. Si eu am avut or periada in care faceam asta. Acum am cam mult de munca, dar promit ca voi reveni la acest obicei!
un detaliu din acest tablou destul de mic (dupa criteriile contemporane), oglinda din spate: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/74/The_Arnolfini_Portrait%2C_d%C3%A9tail_(2).jpg
cred ca am stat 3 ore sa analizam familia Arnolfini la cursul de istoria artelor. p-atunci erau la moda simbolismele si deci tot ce e pictat avea o semnificatie anume.