Luna martie a excelat din multe puncte de vedere, iar seria articolelor speciale care le-au avut drept protagoniste pe cateva dintre doamnele care fac performanta in domeniile in care activeaza (AICI si AICI), a stat marturie, judecand fie doar si dupa numarul de vizualizari, a faptului ca frumusetea “cu substanta” si continut intotdeauna gaseste o cale spre inimile celor care isi doresc mai mult de la ei insisi si de la cei din jurul lor. Nu intamplator, am decis sa public la final de luna interviul cu Tatiana Ernuteanu, una dintre cele mai autentice si mai sarmante prezente din zona media. Un om ca o poveste de care nu te mai saturi. Si asta pentru ca Tatiana este o reala inspiratie, de la primul capitol si pana la cel aflat “in lucru” chiar acum, sub ochii tai.
Daca o vei vedea cutreierand agale strazile ascunse din Dorobanti, o vei confunda lesne cu o “jeune fille” sosita de la Paris pentru a lua pulsul Bucurestiului. Iar daca o vei surprinde la o masa retrasa, intr-un bistro sic, vei avea instataneu un flash back din perioada glam a anilor ’70, cand Riviera franceza era mai putin despre a te etala, si mai mult despre a trai ca un “bon vivant”. Tatiana este diferita in multe feluri, dar mai ales in ceea ce priveste mentalul. Iar de aici deriva si reusitele profesionale si personale.
De peste 15 ani concepe si implementeaza strategii de comunicare, in portofoliul sau regasindu-se atat institutii de prestigiu – TVR, Dakino, Media Pro, Institutul de Relatii Umane – cat si clienti cu business-uri mai mici, dar cu potential, semneaza pe blogul ei The HotSpot Girl, articole pline de inspiratie despre micile placeri cotidiene, colaboreaza cu Forbes si scrie despre “chicstalgii” pe platforma AndreeaRaicu.ro. Despre Tatiana ar mai fi multe lucruri de spus, insa inainte de a te invita sa descoperi o parte a universului sau, redat prin intermediul unui interviu care iti garantez ca te va tine cu sufletul la gura, adaug doar cateva tuse menite sa iti introduca personalitatea discreta si in egala masura spumoasa, a acestei tinere intelectuale cu un stil ireprosabil: isi cheltuie toti banii pe albume de arta, obiecte de interior si cercei (de cela mai multe ori, mari), iubeste muzica rock si Depeche Mode, este innebunita dupa Cocteau si stilul suprarealist, ii plac hainele austere si usor boeme, este o adepta a paseismului si are una dintre cele mai bine editate si complexe colectie de tricouri mariniere. Ah, si face niste cozonaci care l-ar lasa fara replica pe orice maître pâtissier.
Tatiana Ernuteanu: Frumosul este o notiune relativa, intr-adevar, ce tine de perceptie, dar si de un sistem propriu de valori. In acceptiunea mea, frumosul se traduce prin emotie, pentru ca un anume soi de frumos poate fi gasit si in lucrurile pe care aparent le-am numi “urate”. Si as putea face referire aici la optica lui Baudelaire, care spunea ca din urat se poate naste un farmec nou. En fin, frumosul, pentru mine, mai inseamna si o anume estetica definita de simplitate, atunci cand vorbesc de vestimentatie si de maximalism, atunci cand vorbesc de design-ul de interior, par exemple.
Frumusetea feminina are in mintea mea conturul nuantat al femeii-copil, fascinanta, uneori puerila, emotionala, ludica, dar cu un anume sex-appeal, vag, intuit, senzual. Aceasta frumusete nu rezida din incadrarea intr-un tipar de frumusete al vremurilor actuale, este o frumusete atemporala, pe care acea femeie o emana prin gesturi, printr-o mana in par, printr-o ingustare a ochilor ce scruteaza memoria, printr-un ras puternic, cu capul pe spate, printr-o grimasa strengareasca, printr-o nota personala, in esenta. Nu e blonda, nu e bruneta, nici grasa si nici slaba, nu are nas perfect, nu-si ascunde lacrimile si nici ridurile, nu se teme de strazile inguste, poarta haine austere, pentru ca e suficient de expansiv interiorul ei pe care cu greu il domoleste, fumeaza, se lasa mancata din priviri si, desi ai putea spune ca o poti cuceri usor, e greu sa o pastrezi.
Nu stiu daca ai vazut filmul Mon Roi, cu Vincent Cassel. As fi varianta feminina a personajului sau in proportie de 80%. Pe scurt, as fi tipa care isi permite luxul de a fi cine este, de a nu fi fortata de societate, de context, de job, de implicarea sociala, de a disimula. Nu-mi plac constrangerile, nu-mi place jocul ipocriziei, nu-mi place sa-mi ascund antipatiile si nici sa fiu pe placul tuturor. Nu-mi place sa ma port in concordanta cu asteptarile celorlalti, ci cu dorintele mele. Sunt foarte egoista in aceasta privinta. Am un soi de je m’en fiche.
Cred ca farmecul unei persoane tine doar de pastrarea autenticitatii sale si a acceptarii ei de catre ceilalti, in complexitatea ei, cu bune si cu rele. Ma irita teribil oamenii care vor permanent sa se arate buni si fara defecte si ma intreb constant daca nu ii obosesc aceste roluri sociale. Si ma mai intreb daca aceasta negare a ceea ce esti nu inseamna si o lipsa de orgoliu si o ura de sine. De ce ai vrea sa fii altcineva? Pe scurt, rolul meu ar fi al unei femei total imperfecte, care ar merge cu nonsalanta intr-o rochie de seara, la un picnic spontan pe iarba, care ar avea o iesire impulsiva intr-un bistro, care ar merge cu lacrimile siroind pe obraji, fara gandul ca oamenii ar condamna-o ca nu-si reprima trairile, care consuma emotii, fara teama ca ii fac rau. Pot spune, insa, ca ar fi un personaj ale carui intentii nu i le-ai putea anticipa, pentru ca actioneaza precipitat, instinctual, coplesit de moment.
Fara dubii. In primul rand, eu vad frumusetea ca o chestiune de pura expresivitate, de unicitate, de detalii care tin exclusiv de personalitate, de gesturi, de grimase, de note personale. Frumusetea, din punctul meu de vedere, nu inseamna artificial si nici exagerare. Spre exemplu, o tinuta eleganta, completata de un make-up elaborat si o coafura la fel, mi se par complet incompatibile cu notiunea de frumusete. In plus, mi se pare foarte demodat. Trebuie sa echilibrezi intr-o directie. Vad foarte des, cel putin la noi, aceasta manie de a fi ca o papusa scoasa din cutie, dar papusile nu au viata..
Frumusetea inseamna si putin contrast, si putina relaxare, si asumarea defectelor si multa nonsalanta. Si nu pot sa eludez un aspect. Este incompatibil, in opinia mea, sa-ti asortezi atitudinea cu hainele, aceastea trebuie purtate cu constiinta ca nu porti ceva scump sau elegant sau pretentios, care sa te constranga sa fii lipsit de spontaneitate.
Am sa spun lucruri care nu ma vor pozitiona bine…:) Fumez si nu beau apa, doua aspecte importante pentru piele. Ca atare, incerc sa compensez, folosind produse de skincare puternic hidratante atat pentru piele, cat si pentru par. Nu te astepta la un ritual pretentios, minutios, ceva…extraordinar. Seara, imi demachiez tenul (se intampla uneori sa nu o fac, dar rar, foarte rar, in situatii extreme), apoi folosesc un tonic si o crema de noapte sau un ser. Dimineata, imi place sa-mi spal tenul cu ceai de musetel, apoi aplic o crema foarte hranitoare si o crema contur de ochi. Saptamanal aplic un singur scrub si 2 masti de hidratare sau stralucire a pielii.
Sunt obsedata de ingrijirea parului si nu prea schimb produsele de intretinere. Nu schimb nici stilistul la care merg de mai bine de 12 ani. Imi plac mult produsele de haircare care ofera parului suplete, stralucire si un aspect sanatos. Eu am parul foarte uscat, drept, cu firul foarte subtire, asta insemnand ca am nevoie de produse foarte hidratante, care sa ma ajute sa-l si descurc usor si care sa estompeze efectul casant al parului excesiv de uscat. Nu folosesc niciodata produse de styling si nu ma coafez niciodata, pentru ca imi place mult sa am parul natural, sa-mi pot trece mainile prin el, sa-mi ciufulesc bretonul, sa-l simt rece in palme…
Eu sunt o adepta a look-ului cat mai natural. De cele mai multe ori, chiar fara make-up. Dar nu, nu am sa spun ca trebuie sa iesim nemachiate din casa, tot timpul. Eu, ziua, nu ma machiez, iar atunci cand o fac cel mult folosesc un creion de ochi, cu un usor glitter de la Sisley, un ruj nude de la Bobbi Brown si un contur de buze de la M.A.C. Dar asta este stilul meu, ma defineste si imi ofera expresivitatea pe care mi-o doresc. Spre exemplu, eu nu trasez linia creionului dermatograf pentru a fi perfecta, prefer sa fie usor blurata pe toata lungimea ei, estompand-o cu degetele. Imi da un aspect nostalgic, care imi potenteaza natura mea melancolica si privirea uneori aiurea si departe.
Revenind insa la make-up-ul clasic, cred ca o varianta atemporala se compune dintr-un fond de ten lejer, cu putere de acoperire medie, un blush discret, un creion de ochi cu care sa poti trasa o linie fina cateye si un ruj mat, hidratant, fie intr-o nuanta de rosu, fie intr-o nuanta de nude, nuantele diferind usor, in functie de culoarea tenului, a parului, a sprancenelor…
Prea mult inseamna sa vrei sa epatezi, sa demonstrezi un statut, sa iti propui sa fii eleganta cu ostentatie. Prea mult inseamna si sa asortezi totul sau sa mizezi pe copierea unei tinute dintr-o revista. In mintea mea, o rochie eleganta nu trebuie purtata decat cu un make-up imperceptibil si cu o coafura lejera, aparent inexistenta, cu bijuterii discrete si cu o finete a gesturilor. Nu hainele te fac remarcata, ci mai degraba felul in care se intrezareste linia gatului, incheietura mainii subliniata de o bratara fina, ochii umezi, lunecosi, glezna conturata de un dress negru, transparent, zambetul insinuant si intentiile ascunse de o palarie cu boruri ample.
Prea putin e nimic, acel nimic care nu te face memorabila. Banalul, mai exact.
O femeie, in viziunea mea, ar trebui sa nu tina cont niciodata de tendintele momentului, care sterg mesajul personal si care o arata golita de patternurile unice ale personalitatii ei. Stilul personal este esential, el reflecta tot continutul ei, de la preferinte literare, de muzica, de arta, cinematografice, pana la trairile ei si la tot ceea ce a impresionat-o in viata. Spre exemplu, am vazut acum multa vreme filmul By the sea, nimic extraordinar ca subiect, dar un film in care hainele emanau emotii de care m-am indragostit.
Ma incanta rochiile conice, extrem de simple, pe care le purta Monica Vitti, ochelarii oversized ai lui Anouk Aimée, tricourile marinière, o obsesie a lui Picasso, catifeaua, favorita lui Dali, culoarea bleumarin, pusa in valoare de cantecul Pull Marine, bretonul ce poarta un soi de sex-appeal inocent, sacourile ample cu croi barbatesc, care ascund o silueta filiforma si un contur decupat, pe care doar o minte intruziva il poate intui, cerceii opulenti, purtati ziua, ca o marca personala, papucii de satin, negri, cu tocuri inalte, ce amintesc de aerul de budoir, purtati cu o fusta extrem de austera. Aleg, din tot ceea ce vad, doar ceea ce ma incita si doar ceea ce se potriveste cu cine sunt, niciodata nu port ceva ce e la moda.
Femeile din familia mea, mai cu seama cele pe linie materna, au fost foarte cochete, dar nu epatau. Dar aceasta cochetarie nu friza exagerarea, mai degraba cochetaria lor avea niste coordonate eclectice si era mai vizibila privindu-le vestimentatia. Bunica, in adolescenta, isi spala parul cu apa de ploaie si sapun de casa, isi aplica putin ruj cu degetele pe calcaie, pentru a le da un aspect sanatos si niciodata, chiar vorbind de perioada de batranete, nu a iesit pe usa fara ruj. Imi spunea de fiecare data cand ma vedea: “Da-ti putin ruj, mamaie! “. Era obsesia ei de frumusete. Iubea in schimb rochiile din matase pe care i le croia o modista, ciorapii cu dunga si pantofii cu toc inalt si subtire.
Nici bunica si nici mama nu au folosit creme pentru ten, ci doar demachiant Doina. In timpul studentiei, mama purta un singur tip de make-up, exact cum o fac si eu astazi. Ce diferentiaza machiajul nostru sunt nuantele folosite si felul in care ne conturam ochii. Mama purta ruj sidefat, atunci foarte la moda si ochii creionati cu negru atat pe pleoapa superioara, cat si pe linia interioara. Pe scurt, trei chestii s-au fixat in mine din familie: sa am parul stralucitor si ingrijit, sa port ruj si sa nu-mi lipseasca parfumul.
Pe Vincent Cassel.
Parfumul Roos & Roos, crema hidratanta si balsamul de buze By Therry.
Sense Flagship Store: o noua destinatie de shopping si cateva idei inspirate pentru o garderoba practica si actuala
Articole următoare
L’Occitane Fruits and Vitamins: gurmanderii cosmetice pentru o piele perfect ingrijita si rasfatata
Articole recente
