“Pink is the new black” pare a fi sloganul dupa care isi dirijeaza existenta majoritatea adolescentelor aflate sub mirajul puternic al modelelor promovate in presa internationala. In fapt, nu asistam decat la o dezbatere in plina strada, lipsita de discursuri elaborate, insa condimentata cu toate ingredientele care ar putea pune bazele unei culturi artificiale.
Din intreaga paleta cromatica, culoarea roz comporta cele mai multe conotatii extreme. Pe de o parte, rozul purtat in anii copilariei, drept un insemn al ingenuitatii, naivitatii si puritatii, se transforma odata cu adolescenta intr-un indicator de status mai mult sau mai putin asumat: stralucire, epatare, vedetism si infatuare precoce.
Pe de alta parte, regasim o puternica latura psihologica, care insoteste culoarea cu pricina si care se afla in stransa conexiune cu modalitatea de perceptie a celor din jur si cu schimbarea starilor emotionale ale celei care o poarta. Culoarea roz nu este asociata intamplator cu feminitatea. De-a lungul timpului, numeroase studii au intarit ideea potrivit careia rozul determina orice femeie sa se simta mai binevoitoare, sa isi exprime latura sensibila si poate chiar cea usor naiva.
Citeste continuarea articolului meu aici.
