In postul anterior, promiteam sa dezvolt subiectul colectiile de absolvire la UNAB 2010 si iata ca am realizat acest lucru, intr-un mod care sper sa fie pe intelesul tuturor. Mai jos aveti un fragment al articolului meu, continuarea putand sa o parcurgeti aici.
Moda inseamna sa uiti tot ce ai invatat pe bancile scolii, sa iti golesti mintea de iluziile frumos ambalate cu titlu de curs universitar si sa iti definesti directia pe care doresti sa o urmezi, avand in minte un singur lucru: nu vei putea niciodata reinventa moda, insa intotdeauna o vei putea reimprospata.
De-a lungul secolelor, in moda s-a inventat cam tot ceea ce se putea. In fond si la urma urmei vorbim tot despre haine si despre functia primara a acestora: acoperirea corpului si protectia. Fiecarei perioade deslusite in istoria costumului, i-au fost adaugate elemente simbolice, menite sa confere sens si sa “eticheteze” in scopuri sociale vesmantul. Moda nu a incetat sa provoace si sa incite, iar reactia in fata anumitor imagini a contribuit din plin la evolutia acesteia.
Experimentul in moda, caci despre asta este vorba in esenta, trebuie inteles mai degraba ca pe o modalitate de punere in scena a unor viziuni noi in ceea ce priveste compozitia. Pe fond, sursele de inspiratie nu isi pot trage seva decat din istoria costumului. Ineditul in acest caz, consta in abilitatea designerului de a intelege elementele provenite din trecut, de a le trece prin propriul filtru si apoi de a compune ansambluri vestimentare menite sa readuca in prim-plan, intr-o formula noua si adaptata, forme si siluete percepute ca puncte de referinta in istorie.
Ce se mai poate inventa nou in moda? Odata cu dezvoltarea accentuata a tehnologiei, tesaturile si imprimeurile au atins un nou prag. Materialele au devenit reactive la anumite tipuri de lumina, desenele imprimate surprind prin aspectele tridimensionale si fascineaza prin jocul creat, iar unele vesminte prezinta deja circuite integrate in textile, menite sa semnalizeze modificari ale temperaturii sau ale starii de spirit.
Am facut aceste precizari, pentru a intelege ca orice demers creativ trebuie sa aiba la baza un concept, a carui finalitate nu poate fi perceputa decat printr-o executie care sa demonstreze o directie clara, urmata de o dezvoltare progresiva si sustinuta. Altminteri, intregul efort este condamnat sa ramana intr-un muzeu al amintirilor si al imaginilor cu iz de senzational, insa insuficient de expresive si lipsite de forta necesara pentru a deveni memorabile si capabile sa se transforme.
