In urma cu cateva saptamani, ma intrebam ce urmeaza sa se intample in universul modei la nivel de directie. Dupa ce am vazut zeci de prezentari de moda live pe internet (incluse intr-un program al transmisiunilor extrem de bine pus la punct), bloggeri de moda alaturi de Anna Wintour in front row si show-uri tridimensionale (vezi Burberry), in mod firesc imi pun problema pasului urmator.
Am spus si repet: nu cred in moda derulata live si nu o privesc ca pe o alternativa menita sa umple un gol semnificativ. Moda inseamna senzorial, inseamna vizualizare, inseamna emotii transmise dincolo de ceea ce este capabil (sau nu) sa prezinte un simplu streaming. Moda presupune sa fii la fata locului, sa ii simti pulsul, sa atingi materialele si sa studiezi cusaturile. Asta daca vrei o imagine autentica nu fabricata.
Astept cu nerabdare momentul in care acest „balon de sapun” se va sparge, iar lucrurile vor incepe sa se autoregleze in industrie. Pana atunci, mai avem o alternativa. Sa privim moda ca pe un experiment, sa inovam la nivel de show-uri si sa ne folosim de atuurile tehnologiei in mod creativ. Cel mai bun exemplu in acest sens si de data recenta, il constituie prezentarea C’N’C Costume National toamna-iarna 2010-2011, de la Milano, in care universul virtual interactioneaza cu modelele, pentru a simboliza modul in care natura si moda pot coexista.
O dimensiune paralela, recreata prin intermediul tunelelor asezate pe runway si imaginate de Diana Le Quesne. Moda ca experiment tradus intr-un act creativ pus in scena in mod inteligent si riguros.