Moda poarta cu sine un creuzet de vise din care este extrasa seva creativitatii. In absenta visului si a visarii, a proiectiilor intrinsece capabile sa genereze emotii, a filonului profund amprentat cultural, actul modei devine nul si lipsit de sens. In mod evident forma nu se poate desprinde de fond si nu poate exista in afara acestuia, insa odata ce motoarele sunt turate, iar vectorii de transport ai mesajului identificati, decolarea nu se mai subsumeaza incertitudinii, devenind o expresie a sigurantei conferita de savoir-faire-ul de exceptie.
Cand nu mai este vorba doar despre haine, ci despre capitole de viata, cand nu este admirata cu frenezie imaginea ci mai degraba personajul care o contureaza, atunci moda isi gaseste singura sensul si directia. Un univers atat de complex are in permanenta nevoie de modele, de exemple vii menite sa inspire si sa respire aerul contemporaneitatii, sa directioneze atentia inspre zone nedescoperite si mai cu seama sa se constituie in alternative dezirabile.
La finele lunii mai, Air France/KLM Romania a propus poate cea mai interesanta si incitanta calatorie a la francaise, dezvaluind in cadrul unei expozitii cu totul speciale, uniforme semnate de couturieri celebri, purtate de-a lungul decadelor de stewarzii si stewardesele companiei. “Elegance in the sky” a marcat nu doar aniversarea celor 80 de ani ai Air France, ci un adevarat regal sustinut de un discurs fascinant despre esenta modei, oglindita in numeroase peripluri de-a lungul meridianelor.
Moda a reflectat intotdeauna schimbarile si transformarile sociale, le-a simtit pulsul, intensitatea, le-a venit in intampinare si le-a oferit solutii. Calatoriile, indiferent de natura acestora, au avut rolul de a extinde arealul cunoasterii, de a completa acel bagaj informational fara limita de greutate si de a contura identitati in masa altminteri supusa uniformizarii.
De la simplele calatorii utilitare si pana la voiajele de relaxare, nu a fost decat un pas, altminteri firesc si perfect explicabil dupa primii ani ai conflagratiei mondiale. La finele anilor ’20, companiile aeriene si-au transformat avioanele in replici ale barurilor sau ale restaurantelor de lux, atat din punct de vedere al design-ului interior cat si al serviciilor oferite. Dorinta de a atrage noi clienti, se alatura astfel unei nevoi de dezvoltare intr-o perioada in care supravietuirea era conditionata atat de curajul de a indrazni, cat si de capacitatea de a identifica cu precizie oportunitatile.
Nu intamplator, Air France a recrutat pentru zborurile sale, fosti angajati ai unor hoteluri de lux, capabili sa vina in intampinarea celor mai exigente cerinte ale clientilor si sa le ofere acestora tot confortul la bordul avioanelor. In acel moment au aparut si primele uniforme, un melanj usor timid intre stilul militaresc, sobru si auster si cel abordat de personalul hotelier. Existau doua versiuni de uniforme masculine, prima alcatuita dintr-o jacheta alba cu guler inalt, pantaloni albi si palarie in nuanta, iar cea de-a doua compusa din pantaloni bleumarin, jacheta la doua randuri de nasturi, camasa alba cu guler “aripa”, papion negru si palarie bleumarin.
Mai mult decat atat, odata cu abordarea unui cod vestimentar la bordul avioanelor, a fost introdusa si o noua profesie, termenul “steward” fiind utilizat pentru prima data in anul 1938.
De-a lungul anilor, mediul incepe sa se profesionalizeze treptat si sa fie luat cat se poate de in serios, iar odata cu transformarea Air France in companie nationala, in anul 1948, intervine nevoia de stabilire pana in cel mai mic detaliu a unor norme privind conduita vestimentara, astfel incat aceasta sa corespunda standardelor impuse de companie si nu in ultimul rand, valorilor promovate si intens cultivate.
Primele stewardese sunt recrutate de Air France in 1946, iar in 1948, casa de moda Georgette Renal dezvaluie noile costume cu taior, fara insa ca acestea sa evidentieze o schimbare majora, in acord cu revolutia New Look-ului propusa de Dior: stilul era mai degraba unul retinut, punctat de cateva elemente militaresti (camasile din poplin cu guler semi-rotunjit si usor inaltat), nuanta de albastru se modificase usor, inchizandu-se cu un ton-doua, sacourile erau semi-cambrate si realizate dintr-o lana mai subtire, cu revere scurte, iar fustele cu pliseuri acopereau genunchii.
O noua era a elegantei se deschide la inceputul anilor ’50 (perioada este supranumita si “epoca de aur” a aviatiei civile, Air France devenind un reper in intreaga lume gratie serviciilor de lux – cabine private, meniuri gourmet, sampanie – care nu s-au rezumat doar la continentul european, ci au traversat oceanul pana la New York), cand casa de moda Georgette de Treze este aleasa de modernizeze uniformele insotitorilor de zbor, astfel incat sa reflecte din plin spiritul decadei. Influenta New Look poate fi lesne sesizata mai cu seama in modul in care este pusa in valoare silueta: sacoul se cambreaza pe talie, fustele isi prelungesc tivul cu cativa centimetri insa urmeaza indeaproape liniile naturale ale corpului (mai cu seama in zona soldurilor), insignele nu mai au desenat calutul ci doar aripile, iar uniforma este declinata in doua variante adaptate sezonului cald si celui rece.
Maison Virginie introduce in garderoba de vara a stewardeselor, in anul 1955, o rochie de culoare bleu deschis, cu pliseuri si curea in talie, asortata cu bereta in nuanta, ideala pentru zilele toride si pentru zborurile prelungite, insa de abia la inceputul anilor ’60, influentele marilor case de moda incep sa se resimta in design-ul uniformelor.
Air France s-a numarat printre primele companii aeriene care a achizitionat avioane cu reactie, reducand semnificativ timpul de zbor. Caravelle si Boeing B707 au facut posibile zborurile intre Paris si New York cu durata de 8 ore si 10 minute, iar rutele catre Los Angeles sau Rio de Janeiro erau deservite fara intrerupere. Prin urmare, un plus de lejeritate, confort, dar si un nou stil se impunea tinutelor stewardeselor, care intrau in contact direct cu pasageri din intreaga lume.
La bordul aeronavei Caravelle, pasagerii au putut admira rochiile elegante create de Christian Dior, de un albastru-deschis, purtate in talie cu cordoane cu nod japonez, pe timp de vara sau costumele de iarna croite din materialul Marceau, alcatuite din jachete scurte, bluze albe cu guler Claudine in forma de arc si berete de culoare albastru inchis.
In 1969 vine randul lui Christobal Balenciaga sa isi puna amprenta asupra noilor modele de uniforme Air France, iar pentru prima data compania are in vedere si introducerea unor accesorii coordonate vestimentatiei: cizmele din piele Darchamps bleumarin puteau fi cumparate de catre stewardese si purtate numai impreuna cu costumul de iarna in afara aeronavei. Balenciaga a imaginat costume din tergal si lana in doua variante cromatice, albastru inchis si roz pal, incheiate la unul sau doua randuri de nasturi si completate de berete sau toci chic.
Finele anilor ’70 marcheaza o noua abordare in ceea ce priveste design-ul uniformelor, pentru prima data Air France implicand personalul in alegerea celor mai potrivite modele. Nu mai putin de trei case de moda sunt angrenate in procesul creativ (Gres, Carven si Nina Ricci), bonetele sunt abandonate sau schema cromatica este regandita (culorilor traditionale Air France – albastru si alb – li se adauga rosul tyrolean).
Nina Ricci a conceput costumul de iarna din lana bleumarin (o jacheta cu guler cu rever, fusta evazata, curea din piele si catarama cu initialele AF), Carven a imprimat garderobei stewardeselor un plus de functionalitate, propunand piese practice in nuante de bleu, alb sau rosu care puteau fi purtate si separat, iar Louis Feraud continua spre finele anilor ‘80 demersul de reinventare a tinutelor, introducand rochiile de vara disponibile in tonuri de albastru, galben deschis sau roz, create din bumbac si poliester, completate de esarfe sau batiste si “decorate” cu pliseuri sau buzunare satinate.
Franckie Tacque, lider in design-ul uniformelor in Europa la sfarsitul anilor ’80, a adaugat imaginii stewardeselor cateva elemente care aveau sa devina emblematice: lana creponata bleumarin din care au fost confectionate costumele de iarna Quator, fara guler si purtate cu bluze cu maneca lunga din bumbac alb, nasturii placati cu argint pe care se regasea simbolul calutului de mare, epoletii, nervurile verticale, manecile cu revers alb sau rochiile-camasa Fregate, preferatele insotitoarelor de bord.
Parteneriatul Air France – Air Inter incheiat in 1997, a necesitat si o regandire a uniformelor, insa nu neaparat pornind de la zero, ci alaturand detalii specifice tinutelor celor doua companii, in vederea creearii unei imagini unitare. Procesul creativ a fost incredintat caselor Nina Ricci si Carven. Nina Ricci a creat rochia si costumul de vara, disponibil in trei culori: albastru Nattier, rosu si bleumarin, iar Carven a imaginat costumul de primavara si toamna, din lana bleumarin, cu fusta sau pantaloni.
Expresia elegantei desavarsite la inaltime a atins punctul culminant de abia in 2005, cand Christian Lacroix a creat peste 100 de piese functionale, supuse multiplelor asocieri stilistice: modele in cel mai pur stil parizian, cordoane late, manusi din piele, esarfe, rochii, sacouri, berete sau pantofi. Culoarea de baza a ramas albastru bleumarin, caruia i-au fost adaugate nuante de albastru-gri sau rosu.
In cadrul evenimentului special organizat de Air France KLM la finele lunii mai si gazduit de Palatul Cesianu-Racovita, am avut onoarea de a proba si de a realiza o sedinta foto, cu una dintre uniformele vintage, trimisa special de la Paris: costumul de vara roz pal din tergal creat de Cristobal Balenciaga in anul 1969, alcatuit din taior cu maneca scurta, fusta cu pliseuri si accesoriu bleumarin.
Iar daca v-am starnit apetitul pentru calatorii, inchei prin a va spune ca Air France KLM a introdus noi rute in America Latina (cea mai noua destinatie este Montevideo) si Asia (incepand din 2 septembrie 2013, spre Shanghai se va putea calatori cu cea mai mare aeronava din lume – A380), iar conexiunea WI-FI (program pilot) este disponibila din luna mai pe doua aeronave Boeing 777-300, asigurand conexiunea la internet pe durata curselor lungi.
