Ieri seara am fost la avanpremiera filmului „When in Rome„, alaturi de bloggerite dragi, pe care le-am mai invitat si in trecut la vizionare, in virtutea colaborarii noastre (a HotCity) cu Cinema City de la AFI Cotroceni. Desigur totul s-a petrecut in sala VIP, dotata cu acele scaune minunate in care te simti atat de confortabil.
Nu cunosteam personal toate doamnele si prin urmare am fost tare incantata sa le descopar pe Zappy, Simona Tache si Ciupercutza. Colegele mele imi povestisera atatea despre ele, insa dat fiind ca eu traiesc 24/24 in universul modei, iata ca de abia acum am reusit sa stabilim un contact face to face.
Despre filmul in sine, am scris o cronica pe care o puteti parcurge integral aici, mai jos avand o mic fragment. Un film pe care eu l-am resimtit ca pe o gura de aer proaspat, venita la fix dupa zi in care a plouat mai ceva ca in Londra si care parea sa nu se mai termine. Multumesc Cinema City si Forum Film pentru invitatie.
In urma cu cativa ani, comediile romantice atinsesera deja un apogeu, iar frecventa cu care erau prezentate pe marile ecrane, m-a facut nu de putine ori sa evit genul. Simteam ca fiecare scenariu in parte are un inceput si un sfarsit la fel de previzibil, ba mai mult decat atat ingrozitor de similar.
Reteta unei comedii romatice de succes era preluata de cele mai multe ori fara a fi catusi de putin filtrata sau adaptata unei povesti construite in mod inteligent sau daca nu, macar logic. Imaginati-va un concurs de facut briose, dupa o reteta data, la care participa un numar limitat de gospodine. Fiecare respecta pasii necesari obtinerii brioselor, insa fiecareia ii va iesi in mod diferit produsul final, in functie de experienta, talent si nu in ultimul rand atentie la detalii.
Care este reteta unei comedii romantice care sa incite si sa starneasca aprecieri din partea publicului la ora actuala? Ei bine, cred ca nu mai putem vorbi despre o reteta ci despre scenarii care au ceva de transmis, puse in valoare de actori nu doar aratosi ci si expresivi. “When in Rome”, filmul pe care l-am vazut ieri seara in avanpremiera, a avut toate ingredientele necesare pentru o comedie romantata plina de savoare.
Nu am asistat la efecte speciale orchestrate pe calculator, nici la decoruri care sa ma lase muta de uimire, ci la scene care au reusit sa imi transmita emotii prin insasi simplitatea si firescul lor. Asta pentru ca intr-o perioada in care multi dintre noi ne aflam sub mirajul 3D-ului, productiile care aduc in prim-plan momente desprinse din cotidian, situatii eminamente umane si mesaje cu tenta pozitiva, devin nu doar rarisime ci se constituie intr-o adevarata gura de aer proaspat de care avem nevoie din cand in cand, intocmai ca o iesire la iarba verde in week-end.
Povestea de dragoste dintre personajele principale, isi tese primele fire pe un taram in care pasiunea latina face casa buna cu o legenda straveche: Roma. Nu cred doar in puterea unui oras de a apropia oamenii, ci mai degraba in momente potrivite si oameni meniti sa se intalneasca in respectivele momente. Insa daca intreg procesul se deruleaza si intr-un mediu propice, atunci nu vad de ce ar deranja.
Continuarea cronicii mele aici.
am fost si eu la film.. 🙂 si mi-a placut f f mult, am ras cu lacrimi.
ma bucur ca ti-a placut Simona si te astept din nou cu proxima ocazie 🙂
Si eu voi merge sapt viitoare la acest film :X