Ma uitam zilele trecute (cu inerenta intarziere datorata lipsei de timp) peste paginile din editorialele de moda ale lunii aprilie (Vogue UK, Vogue Paris AnOther, Lula) si ma intrebam daca oare moda ne-a epuizat cu totul de resursele creative sau am devenit brusc cu totii mai morbizi, aliniindu-ne unei depresii generalizate si nesanatoase?
Intr-un moment in care resorturile ce anima universul atat de fragil al modei par a se pune din nou in miscare, imaginile care predomina in print denota o cu totul alta fateta. Modelele par lipsite de vlaga si fotografiate parca dupa o noapte imbibata in aburii alcoolului.
Tainele desprinse din boudoir sunt transpuse in strada, pe astfaltul rece si dur sau abandonate pe piatra cubica ce insoteste cursul unei ape misterioase. Asistam la un joc al seductiei si al abandonului, in care perfectiunea este declinata fara drept de apel, in portrete enigmatice, ale caror contururi neclare lasa loc de interpretari.
Moda devine un drog cu efecte asupra carora nu ne mai dorim sa avem in totalitate controlul. Inhalam substante a caror concentratie ne este prea putin cunoscuta si lasam starile sa puna stapanire pe noi. Un lesin care ne deconecteaza de realitate si care ne face sa functionam in modul stand-by pana cand vom decide sa ne dezmortim si sa apasam “enter”.