Ioana Nicolescu s-a stabilit la Paris in urma cu 17 ani. A lucrat ca buyer pentru cateva case celebre si a reusit sa isi contureze un CV la care altii doar viseaza. Nu ii place sa vorbeasca despre propria persoana, nici sa se laude cu realizarile sale, ci este mai degraba curioasa sa descopere oameni interesanti alaturi de care sa poata iniatia colaborari.
M-a surprins firescul discursului ei si lipsa oricarui artificiu inerent unei discutii fata in fata cu un jurnalist de moda curios sa afle cat mai multe detalii despre activitatea desfasurata la Paris. Am intrebat-o pe Ioana despre ce inseamna sa fi buyer pentru o casa de lux si despre o lume inexistenta in Romania. Cel putin pentru moment.
Adina Necula: Ioana, tu traiesti de ani buni la Paris si te poti mandri cu un CV la care altii doar viseaza. Inainte de a te intreba cum ai ajuns acolo si ce anume a implicat activitatea ta, am sa te rog sa imi spui cateva cuvinte despre tine si despre formatia ta.
Ioana Nicolescu: Am avut norocul sa fac parte dintr-o familie unde simtul estetic si arta faceau firesc parte din cotidian, iar ambii parinti sa fie artisti. Bunica canta la pian si desena si chiar daca statea acasa, era impecabil imbracata, machiata si coafata. In anii negri in care era o realizare sa fii eleganta deoarece sau nu se gasea nimic, sau toti aveau aceleasi lucruri luate cu pile pe sub mina „facute pentru afara”, bunica era deosebita cu o garderoba relativ mica. Motto-ul ei „sunt prea saraca sa-mi iau ceva ieftin”, era un adevarat lifestyle pe care l-am preluat mai tarziu.
Am stiut ca trebuie sa fac creatie vestimentara dintotdeauna si nu a fost de mirare dat fiind ca am facut artele plastice, chiar daca poate fi considerata ca o lipsa de originalitate (avand in vedere ca toata familia trecuse pe acolo), chiar daca am ezitat mult intre arta plastica si Conservatorul de muzica. Am continuat apoi cu specilizarea tot moda la Paris, de designer si coordonatoare de colectie.
Adina Necula: Ce anume te-a atras la Paris si cum ai decis sa ramai acolo?
Ioana Nicolescu: A fost o alegere „lenesa” si oarecum fireasca. Moda „se intampla” acum 15 ani la New York sau Paris. Cand am luat decizia, eram in Norvegia. Parisul e apropiat de cultura si felul nostru de a fi, e la 2 ore 30 de Bucuresti, practic nu ai probleme de decalaj orar comparat cu New York. Pentru studii de moda mi s-a parut logic. Apoi am inceput sa lucrez, m-a luat valul si asa am ramas aici. Azi prefer New York, are o energie foarte diferita de Paris si daca acum ar trebui aleg, as decide poate altfel.
Adina Necula: In Romania nu putem vorbi despre buyeri pentru ca acestia (inca) nu exista. Spune-mi ce presupune meseria de buyer si cum ai deprins-o tu?
Ioana Nicolescu : In Romania la ora actuala nu se ia in serios aceasta profesie, cei care nu stiu despre ce e vorba cred ca e foarte usor sa fii buyer sau stilist. De fapt e la fel de falsa impresia ca si de a decide sa fii director financiar. Daca m-a ajutat foarte mult formatia initiala si experienta de designer pentru a stii vinde un produs si detecta trendurile si a le impune ca buyer, daca nu eram buna la analiza si cifre nu ajungeam buyer.
La inceput a fost dorinta de a fii cat mai eficace ca designer si a intelege cerintele pietii si a clientului final prin analiza rezultatele vanzarilor. Rapid, m-a amuzat si mi-am dat seama ce indispensabila era previziunea si informatia rapida, pentru ca imi permitea anticiparea cerintelor pentru viitorul sezon pe care le confruntam cu trendurile.
Daca ar sti profesoara mea de matematica de la Tonitza cat de tare ma amuza acum cifrele si analizele, ar cadea de pe scaun!
