Sophie Ward este unul dintre cele mai apreciate modele internationale ale momentului si una dintre putinele femei care nu s-a lasat fermecata doar de mirajul podiumului si de luminile reflectoarelor ci s-a gandit si la o profesie pe care sa o urmeze dupa ce va renunta la modeling.
Cu o diploma in limba engleza si studii europene, o carte publicata si o editura proprie, Sophie incearca sa exploreze diverse laturi ale artei, intr-o maniera proprie. Nascuta in Perth (Australia), Sophie Ward locuieste in prezent in New York, fiind manageriata de IMG Models.
In afara podiumului si a sedintelor foto pentru revistele de moda, Sophie are o viata perfect normala. Ii place sa scrie, sa se documenteze si sa isi petreaca cat mai mult timp in aer liber alaturi de sora sa (la fel de celebrul model Gemma Ward) si de prietenul sau.
Astazi am placerea sa va ofer un interviu exclusiv in Romania, pe care Sophie Ward a avut amabilitatea de a mi-l acorda. Veti descoperi o mica parte din modul de viata al Sophiei si mai mult decat atat, cateva aspecte ce pot servi drept sursa de inspiratie oricui are capacitatea de a trece dincolo de o simpla imagine de coperta.
Adina Necula: Sophie, in primul rand as vrea sa aflu cateva lucruri privitoare la familie si la copilarie. Stiu ca esti nascuta in Perth (Australia), intr-o zona linistita si extrem de pitoreasca. Ce amintiri ies la iveala atunci cand te gandesti la ceea ce in mod generic cu totii numim “acasa”?
Sophie Ward: Primul lucru la care ma gandesc este gradina. Imi amintesc tufisul de lemongrass care imi servea drept ascunzatoare atunci cand ma jucam de-a v-ati ascunselea cu sora si fratii mei. Ma cataram si in arborele de hibiscus pentru a ajunge la acoperisul din magaziei din gradina, iar zgomotul pe care il faceam cand il strabateam in mijlocul zilei, atunci cand se incalzea foarte tare, imi este si acum atat de clar in minte. Acoperisul era pictat in nuante de bleu si galben pal, iar noi obisnuiam sa coboram de acolo cu ajutorul unei franghii legate de cativa pini batrani. Ne situam cam la 4 metri deasupra solului si ne placea sa ne imaginam intr-o scena desprinsa din Tarzan: “The Tarzan Swing”.
De asemenea avem si un lamai. Imi amintesc cat de bine definiti erau spinii de pe trunchi si cat de solid si inchis la culoare era acesta din urma. Mama facea tot se putea din lamaile culese. Placinta meringue cu crema de lamaie era preferata mea, alaturi de clatite frantuzesti. Ambele erau adevarate delicatese la noi acasa, ca de altfel toate felurile de mancare pe care le pregatea mama.
UPDATE: Sophie Ward m-a onorat postand varianta in limba engleza a interviului pe blogul sau. Thank you so much, Sophie!
[…] following is an interview I did recently with Adina Necula from the faraway throes of Romania! I am quite embarrassed to be so show-and-tell, but maybe […]