Frumusetea are, dincolo de expresia sa vizibila, o memorie proprie. Una in care se regasesc gesturile invatate in copilarie, ritualurile pastrate cu fidelitate de-a lungul anilor, cunostintele transmise intre generatii si acel tip de intelepciune care transforma ingrijirea intr-o expresie a culturii personale. Este o mostenire care nu poate fi masurata in tendinte sau promisiuni cosmetice, pentru ca valoarea ei se construieste in timp, prin cunoastere, disciplina, sensibilitate si respect fata de propria persoana.
Intr-o epoca in care industria frumusetii se reinventeaza cu o viteza ametitoare, iar inovatia pare sa fie argumentul suprem al eficientei, exista oameni care ne reamintesc ca progresul autentic nu presupune intotdeauna abandonarea trecutului. Dimpotriva, uneori, cele mai valoroase raspunsuri la provocarile prezentului se regasesc in cunostinte perfectionate de-a lungul deceniilor, in formule construite cu rabdare si in acea intelegere profunda a pielii pe care experienta o transforma intr-o veritabila stiinta a ingrijirii.
Christina Hesse face parte din aceasta categoria celor care au stiut sa transforme o mostenire personala intr-un proiect antreprenorial cu identitate proprie. Parcursul sau, de la filologie si invatamant la comert international si, ulterior, la dezvoltarea NN Cosmetics, vorbeste despre curajul reinventarii, despre independenta de gandire si despre capacitatea de a descoperi, uneori dupa experiente profesionale dintre cele mai neasteptate, ceea ce ne reprezinta cu adevarat.
La originea acestei povesti se afla insa o alta femeie remarcabila: mama sa, Maria Ardelean, farmacist de profesie, care si-a dedicat peste sase decenii prepararii formulelor cosmetice. O femeie pentru care ingrijirea nu a fost niciodata un lux, o concesie facuta vanitatii sau o preocupare ocazionala, ci o expresie fireasca a respectului de sine. Din aceasta relatie intre doua generatii de femei, intre experienta acumulata si dorinta de a construi ceva nou, s-a nascut o filosofie a frumusetii in care simplitatea nu inseamna compromis, ci discernamant.
Astazi, produsele NN Cosmetics nu mai sunt disponibile pe piata, insa povestea Christinei Hesse isi pastreaza relevanta dincolo de existenta comerciala a brandului. Pentru ca valoarea unui demers antreprenorial nu se masoara exclusiv prin longevitatea produselor sale, ci si prin ideile pe care le-a sustinut, prin cunostintele pe care le-a valorificat si prin mostenirea umana si profesionala pe care o lasa in urma. NN Cosmetics ramane astfel expresia unei viziuni despre frumusete construite la intersectia dintre traditia farmaceutica, respectul pentru ingrediente si convingerea ca ingrijirea autentica incepe cu intelegerea nevoilor pielii. Iar experienta Christinei Hesse merita redescoperita tocmai pentru ceea ce depaseste destinul unui brand: curajul de a crea, fidelitatea fata de propriile principii si capacitatea de a transforma o mostenire de familie intr-o poveste cu semnificatie.
Ceea ce m-a interesat in mod deosebit in dialogul cu Christina Hesse a fost tocmai aceasta intalnire dintre traditie si contemporaneitate. Felul in care o formula cosmetica poate pastra amprenta unei epoci si, in acelasi timp, poate raspunde exigentelor prezentului. Modul in care stiinta ingredientelor se completeaza cu intuitia, iar rigoarea procesului de productie cu dimensiunea aproape artizanala a lucrurilor facute cu pasiune.
Dar, dincolo de cosmetice, conversatia noastra a devenit o reflectie despre educatie, feminitate, autonomie si puterea de a-ti construi propriul drum. Despre lecturile care deschid orizonturi, despre experientele care formeaza caractere si despre frumusetea unei femei care nu simte nevoia sa demonstreze permanent ceva, pentru ca a invatat sa isi recunoasca propria valoare.
Pentru ca, poate, adevarata epoca de aur a frumusetii nu apartine unei perioade istorice anume. Ea exista ori de cate ori reusim sa pastram ceea ce este valoros, sa intelegem ceea ce ne defineste si sa transmitem mai departe, cu generozitate si responsabilitate, ceea ce am invatat.
In cea de-a patra conversatie din seria aniversara Ladylike – 20 de ani de feminitate, viziune si inspiratie, va invit sa o descoperiti pe Christina Hesse dincolo de ipostaza de antreprenor: o femeie cultivata, independenta si profund atasata valorilor care au format-o, pentru care frumusetea isi gaseste expresia cea mai autentica in incredere, echilibru si libertatea de a fi tu insati.
In mod cert antreprenor, pentru ca imi folosesc experienta castigata de-a lungul foarte multor ani, acesta nefiind primul business pe care il realizez, in dezvoltarea pasiunii si a activitatii mele de suflet. Mi-am dorit enorm sa produc ceva singura, pentru ca o indelungata perioada de timp am facut doar comert si mi-am dat seama ca un produs pe care il fabrici tu, il promovezi cu totul altfel, cu mult mai multa convingere, incredere si in cunostinta de cauza. Argumentele folosite atunci cand incerci sa vinzi ceva realizat de o terta parte nu sunt la fel de sincere si nu doar ca par, ci chiar sunt invatate. Asa am procedat si eu in industria in care am lucrat cat timp am fost plecata in Germania, pentru ca realmente altminteri nu aveam cum. Vindeam componente industriale, cunosteam la perfectie toate avantajele respectivelor, stapaneam tehnicile de marketare, insa nu le simteam. In prezent, pot oricand sa vorbesc si sa apar produsul pe care incerc sa il aduc publicului, pentru ca e facut de mine si pentru ca stiu de ce l-am gandit intr-un anumit fel.
Nu e deloc usor sa fii antreprenor, insa vreau sa dovedesc ca daca incepi sa faci foarte bine un anumit lucru, si ai incredere in munca ta, cu siguranta vei reusi. Daca incerci doar sa copiezi, si sa te gandesti doar la profit sau la pozitia sociala – dorinta de a fi patron sau director, fara sa te gandesti la esenta a ceea ce intreprinzi, rezulta doar o forma fara fond, o coaja fara continut.
De ce nu? Mi-as fi putut imagina inca de pe atunci ca se poate, pentru ca aceasta a fost inca de mica gandirea mea si modul in care am privit lucrurile. Tot timpul am stiut ca poti face orice daca iti doresti cu adevarat. In viata am facut foarte multe lucruri, si cred ca aceasta deschidere si acest elan mi-a fost oferit de lectura. Cartile au fost de cand ma stiu “hrana” mintii si a sufletului, si tot ele mi-au intarit convingerea in multitudinea de dorinte si de aspiratii pe care o persoana, prin vointa, pregatire, consecventa, pasiune si incredere, le poate transforma in realitate. Imi amintesc ca in clasa a doua terminasem deja jumatate din biblioteca parintilor. Pur si simplu citeam orice, si faceam acest lucru pe ascuns, pentru ca nu aveam voie sa rasfoiesc anumite carti din biblioteca. Aveau ai mei Operele complete ale lui Shakespeare, pe care le-am terminat de lecturat pana in clasa a patra. Nu stiu cata informatie ramanea in mintea mea dupa volume intregi parcurse, insa important era sa citesc, orice aveam la dispozitie. Cred ca de aceea am crezut mereu ca omul poate face mult mai multe lucruri decat isi imagineaza.
Mai tarziu am urmat si Filologia, insa nu a fost o alegere determinata neaparat de pasiunea mea pentru literatura, ci mai mult o intamplare. Tatal meu care era medic ar fi vrut sa ii calc pe urme, imi placea foarte mult anatomia, insa eram ingrozita de fizica si chimie, la care cei drept nici nu am avut in scoala cei mai iscusiti pedagogi. In schimb orele de franceza si de engleza erau o adevarata placere, asadar in clasa a douasprezecea mi-a fost extrem de usor sa aleg Filologia, care de altfel mi s-a si potrivit manusa. In perioada respectiva locuiam la Cluj, iar pentru ca in ultimul an de facultate m-am casatorit, am acceptat sa predau in proximitatea orasului, la aproximativ 25 de kilometri, intr-un sat situat chiar in munti. Pe vremea aceea nu aveai alta alternativa decat sa profesezi in locul in care esti repartizat, iar cum in oras nu erau posturi, a trebuit sa ma obisnuiesc cu naveta zi de zi la Muntele Rece. Se ajungea foarte greu acolo, mai ales pe timp de iarna, cand se forma gheata si cand era zapada depusa serios si aveam impresia ca masina va aluneca cu totul de pe serpentine, insa eram extrem de pasionata de munca mea, si nu conta nimic din toate acestea. Toti colegii mei erau navetisti, iar daca se intampla ca unii profesori sa nu reuseasca sa ajunga, ii suplineam fara probleme. Predam practic orice, insa faceam acest lucru cu o imensa placere si drag de copii.
Dupa o perioada am plecat in Germania, mama fiind acolo si de origine germana, dorind desigur sa predau in continuare, insa nu puteam sa fac profesorat fara inca doi ani de facultate. Eu absolvisem romana si engleza, ori in Germania nu exista profesori care sa studieze doua limbi – faci matematica si sport, sau engleza si biologie, practic doua materii diferite. As mai fi putut face doi ani de studii, insa marturisesc ca nu mi-am dorit, pentru ca experienta mi-a dovedit ca este foarte greu sa studiezi cu copii al caror trecut nu il cunosti. Mediul familial din care provin ofera extrem de multe indicii despre nivelul la care se afla, despre educatia primita etc. Ca dascal nu trebuie sa transmiti materia, ci sa iti formezi copiii. Dat fiind ca despre elevii germani nu aveam cum sa aflu mare lucru, am decis sa fac o completare a studiilor intr-un domeniu complet nou, despre care nu stiam absolut nimic – comert exterior. M-am chinuit teribil, pentru ca mi se preda, printre altele, dreptul bancilor, iar eu nu stiam ce este aceea o banca si cum functioneaza. De unde sa fi stiut? La scoala primeam banii in mana. De asemenea, erau multe cuvinte pe care nu le cunosteam. Pana am inteles ce este un document acreditiv sau mijloacele de plata internationala recunoscute, a durat ceva timp, insa pana la urma am razbit.
Dincolo de noile cunostinte pe care le-am dobandit, am invatat mai presus de toate ce inseamna sa fii responsabil. Efectiv nu puteam sa dorm noaptea. Lucrand in comert, aveam de gestionat in mod direct cateva tari. Trebuia sa am grija de clienti, de negocierea preturilor, de livrari, de semnarea contractelor etc., cu toate ca nu aveam o functie de conducere, ci eram o simpla lucratoare in export. Sefa mea, si seful ei, aveau alte atributii. Eu pentru tarile pe care le aveam in gestiune, aveam atributii complete. E foarte greu sa te obisnuiesti cu un astfel de sistem. Nici in Romania nu se intampla asa, cel putin nu inca. Daca greseai, erai tras cu varf si indesat la raspundere, insa pana in acel punct aveai libertate deplina de a-ti face treaba asa cum considerai ca este mai bine.
Lucram deja de ani buni in comert, aveam contacte si legaturi solide, cand in Romania s-a schimbat regimul si oamenii au inceput sa caute sa faca lucruri pe cont propriu, industria a luat avant in mod firesc, iar eu am inceput sa primesc telefoane din tara cu rugamintea de a veni cu solutii pentru dotarea tehnologica a liniilor de productie. Toata lumea vroia sa cumpere utilaje pentru a produce, de la paine, pana la cascaval, lapte etc. Am ajutat cat am putut, pana mi-am dat seama ca trebuie sa imi fac o firma, pe de o parte oamenii dorind sa imi plateasca comisioane, iar pe de alta parte existand firme germane care interesate fiind de vanzarea echipamentelor vechi, auzisera de mine si incepusera sa vina cu propuneri comerciale concrete. Asadar, mi-am facut firma de comert exterior in Germania si am inceput sa vand utilaje. Cris-Tim, Boromir, si multe alte companii mari au fost la mine acasa, de unde plecam de regula sa cumparam, sa analizam, sa prospectam. Cert este ca am ajuns sa ma pricep la toate utilajele. Primii covrigei bretzel in Romania s-au facut pe utiliaje cumparate de la mine. Mergeam inclusiv sa demontez linii vechi din fostul DDR, care erau foarte bune pentru o fabrica aflata la inceput in Romania, si pe urma le montam si le si puneam in functiune, pentru ca cei care credeau ca se pricep sa faca asta, ajungeau pana la urma sa ma sune si sa imi spuna ca nu se descurca. Ce era sa fac, le trimiteam oameni, caci aveam multi colaboratori. Primeam telefoane aproape non-stop, si de la nemti, si de la romani. Tin minte si acum un cuptor de 70 de metri, pe care l-am incarcat pe bucati in camioanele care au plecat spre Romania in coloana.
Treptat lucrurile s-au mai linistit insa, pentru ca au inceput sa vina si producatorii de utilaje in tara si sa ofere fabricantilor care au rezistat, conditii foarte bune pentru achizitia unor produse noi. Asa am ajuns si eu sa ma intorc in Romania. In Germania lucrasem la o fabrica de rulmenti, care ulterior a dat faliment si a fost cumparata de catre unul dintre cei mai mari producatori de rulmenti din lume. Conducerea respectivei companii stia deja ca am o firma de comert exterior, iar cum ei in Romania vindeau doar la Dacia, si acolo foarte putin, mi-au lansat propunerea de a-mi oferi reprezentanta. Atunci am dat uitarii toata partea cu utililajele si am inceput sa ma ocup de tot ceea ce presupunea punerea la punct a filialei cu pricina. Sincer, nu mi-a placut foarte mult, pentru ca in aceasta industrie este foarte mult misoginism, lucru pe care l-am remarcat din plin avand de a face cu foarte multi factori de decizie barbati. Desigur, am reusit sa comunic cu ei, mi-am indeplinit sarcinile, insa efectiv ma saturasem si obosisem. Din acel punct mi-a fost cat se poate de clar ca vreau sa fac ceva cu femeile si pentru femei.
Declicul s-a produs cand eram in Berlin impreuna cu fiica mea, si cand intrand intr-un magazin Aesop si studiind produsele, mi-am dat seama ca sunt identice cu cele pe care le realiza mama – miros, consistenta etc. Acasa in Romania aveam un spatiu in curte cu care nu stiam ce sa fac si in care cresteam pui de pisica. Imediat mi-a venit ideea de a amenaja un mic laborator de productie, si m-am dus la mama, pentru ca ea de fapt este muza, si am intrebat-o daca mai stie sa faca creme, pentru ca in Romania preparase formule ani buni, insa in Germania nimeni nu realizeaza creme in farmacie. Asa a inceput practic afacerea.
Mama este unul dintre oamenii pentru care ingrijirea este un stil de viata, un firesc al cotidianului, nicidecum o indeletnicire optionala. Iar toate cunostintele acumulate de-a lungul deceniilor, si intreaga ei expertiza profesionala, sunt concentrate in ritualuri simple, dar extrem de eficiente, pe care le pune in practica, chiar si nanogenara fiind. In fiecare dimineata isi bea tacticos cafeaua, alaturi de cativa biscuiti, dupa care trece la aplicarea cremelor de fata, pe care le maseaza foarte bine in piele, timp de minimum 20-25 de minute. In opinia ei, strategia de mentinerea e unei pieli sanatoase si frumoase de-a lungul trecerii anilor, consta intr-o crema hranitoare, care sa contina ingrediente active, nu doar emulsia de grasime si de apa, masata indelung, atat dimineata cat si seara. Un alt secret sunt mastile naturale, in special cea cu albus de ou, miere si lamaie.
In adolescenta imi amintesc ca mama avea extrem de multe creme pe masa de toaleta, insa eu nu eram deloc interesata de ele. In schimb, ceea ce foloseam cu regularitate erau tincturile pentru par, pe care mama mi le prepara si pe care ma indemana sa le aplic pentru fortifiere. De abia mai tarziu, si din nevoie, am inceput sa folosesc produse de ingrijire a tenului. Atunci cand ai intalniri importante, cand te vezi cu multe persoane, este in primul rand un semn de respect de sine si de decenta, sa arati ingrijit. Si la acest capitol, tot mama este muza. Ea nu ar fi iesit pentru nimic in lume din casa fara sa se rujeze si sa se aranjeze. In prezent s-au pierdut multe dintre aceste practici altminteri perfect firesti si normale. Generatia mamei este o generatie foarte darza, foarte puternica, care nu lasa lucrurile la voia intamplarii. Eu sunt uimita in permanenta de determinarea mamei, care la peste nouazeci de ani, reuseste sa faca zilnic 4000 de pasi. Numarati. Si care atat dimineata, cat si seara, pedaleaza in casa pe o bicicleta Kettler, pe care initial am cumparat-o pentru mine, insa pe care nu am avut nici cel mai mic imbold de a o folosi.
Odinioara aproape totul se putea face in farmacie, chiar si medicamente. Existau toate ingredientele necesare, iar farmacia era practic un mic centru de productie. Ca farmacist trebuia sa stii sa prepari, nu doar sa vinzi. Imi amintesc de cand eram copil ca exista o receptura mare si altele mai mici care o completau (ca niste pupitre), in locul in care in prezent sunt poate birouri, cu niste despartituri, si scaune rotunde din lemn, in care se regaseau absolut toate instrumentele de lucru necesare, de la balanta, pana la instalatie de facut apa oxigenata, frigidere etc.
Mult dupa adolescenta, si desigur, folosind cremele mamei. Ulterior, mi-am dorit evident sa incerc si altceva, si imi amintesc ca descoperisem o crema de la Clarins absolut minunata, care raspundea perfect nevoilor tenului meu, si la care reveneam mereu. Este in natura noastra, a femeilor, sa ne dorim sa testam produse noi, ceea ce este realmente benefic pentru ca astfel avem termene de comparatie. Fiecare tip de ten, chiar daca comporta similitudini, are nevoie diferite. O piele uscata, de exemplu, poate fi de foarte multe feluri.
Dupa ce a ajuns in Germania, mama nu a mai preparat creme in farmacie. In schimb, timp de vreun an, anumite tipuri de creme le-a realizat acasa, fostii colegi trimitandu-i din tara ingredientele necesare. Ulterior, atat eu, cat si ea, ne-am selectat produsele de ingrijire a pielii din Douglas, locul in care si acum imi amintesc, ca de fiecare data cand paseam, ma simteam ca intr-un alt univers. Numai in librarie petreceam mai mult timp decat in Douglas. Mama avea mare incredere in formulele Helenei Rubinstein, pe care le-a folosit multa vreme. Eu am tot experimentat, mai ales ca oferta era atat de mare, incat era greu sa resist in fata tentantiilor de pe rafturi.
In prezent, nu mai folosim alte produse decat ale noastre. Stim precis ce ingrediente contin si mai ales stim ce ne face bine.
In ordinea eficientei ingredientelor, mama aseaza pe primul loc acidul hialuronic, un foarte bun hidratant, urmat apoi de colagen, care ajuta enorm la intretinere, chiar daca prin cosmetica clasica, nu poate ajunge in profunzimea tesuturilor, si de uree, care integrata in special in cremele de corp, intr-un procent optim (daca este intr-o cantitate prea mare, efectul este opus celui vizat – favorizeaza descuamarea) ajuta la refacerea barierei hidrolipidice a pielii. De asemenea, un loc privilegiat il ocupa si extractele din plante, alaturi de uleiurile si unturile vegetale de foarte buna calitate, capitol la care pretul este cel mai bun indicator. Conteaza desigur si fabrica unde sunt produse, firma care le comercializeaza, si regiunea de provenienta.
Pana in prezent cel putin, nu am observat o diferenta intre pielea europencelor. Numitorul comun insa, il reprezinta nevoia de a hrani pielea, de a o hidrata in profunzime. Pielea pierde in fiecare zi apa si grasimi – atat prin transpiratie, cat si in timpul noptii. Obiectivul este acela de a da inapoi pielii ceea ce ii lipseste, in mod corespunzator. Este important ca grasimea aleasa sa fie cat mai apropiata de cea regasita in mod natural in corpul uman. Cu multe cliente discut la telefon si imi explica ce problemele sau nemultumiri au referitoare la ten. Imi face mare placere dialogul si cred ca este esential ca antreprenor sa iti cunosti cat mai bine publicul care iti foloseste produsele.
Extractele de plante sunt extraordinare, insa la randul lor trebuiesc mai intai incercate pentru a vedea care dintre ele se potrivesc cel mai bine nevoilor individuale. Nu sunt putine datile cand personalizam formulele noastre astfel incat sa corespunda cerintelor dictate de pielea clientelor. Fiica mea, Sabina, care are un ten normal, fara niciun fel de probleme sau dezechilibre, i se potriveste de minune crema NN pentru cuperoza cu extract de castane. Este crema ei preferata si o foloseste de ani de zile, alaturi de cea cu alge marine.
Gelul de aloe vera este de asemenea un ingredient esential pentru frumusetea si sanatatea pielii, pe care si noi il folosim din plin in gamele NN (obisnuim sa avem cam acelasi procent de apa si aloe vera). La fel si extractul de radacina de ghimpe, sau extractul de cactus – exceptional mai ales pentru pielea uscata.
Din pacate in Romania nu avem foarte multe ingrediente pentru industria cosmetica produse local. Asadar, majoritatea trebuiesc cumparate din strainatate, ceea ce nu este tocmai simplu. Este o diferenta intre un ulei de argan produs in Maroc, si un altul realizat intr-o tara care nu are traditie si nici expertiza prea multa in domeniu. Intotdeauna trebuie mers direct la sursa sau cat mai aproape de respectiva.
Aloe vera, de care am amintit anterior, este o planta pe care inca din vremea copilariei mama o avea in casa. Deseori obisnuia sa rupa cate o bucata si ma indemana sa aplic gelul din interior pe toata fata, pentru un efect de hidratare profunda. Aloe Vera este la fel de benefica precum castravetele – iata un produs local.
Procesul este foarte complex si indelungat, fiecare formula trecand prin numeroase teste microbiologice si de piele, si fiind supus expertizei laboratoarelor cu care colaboram, in vederea certificarii. Pana in prezent, din momentul in care reteta a fost pusa la punct, nu am avut niciun produs care sa nu fi primit aprobare. Intreg procesul de productie se desfasoara in micul nostru laborator, si este aproape in totalitate handmade, existand desigur anumite etape care necesita folosirea unor mixere speciale, insa pana la urma tot manufactura este, deoarece le supraveghem in permanenta, nu le lasam sa functioneze ca intr-o fabrica si revenim dupa un timp dat sa vedem rezultatul. Pentru ca majoritatea ingredientelor pe care le folosim in creme sunt naturale, nu exista doua sarje la fel. Iar asta este o mare problema, pentru ca pot exista reactii diferite in randul clientelor.
Atunci cand lucrezi ca noi, cu uleiuri, extracte, si unturi naturale, trebuie sa fii cu ochii pe ceea ce se intampla in laborator, astfel incat sa nu iti scape nimic din vedere si sa stii cand este nevoie de exemplu sa maresti sau sa micsorezi turatia la mixer, sa lucrezi manual o anumita crema sau sa o termini de mana, sa o lasi sa se odihneasca etc. Realmente trebuie sa fii pasionat pentru a putea intreprinde bine si fara greseala o astfel de activitate, pentru ca aici este vorba despre un protocol si o filosofie de lucru complet diferita de zona industriala: sarje mici, produse care nu se invechesc (de abia recent am marit termenul de valabilitate al produselor la un an, ceea ce inseamna mai mult conservant, fara de care altminteri nici nu este posibil sa obtii un produs stabil si de calitate), si totul foarte bine controlat si supravegheat. Intr-o crema naturala totul este practic “viu” si de aceea trebuie si protejat, conservat foarte bine. Iar aici ma refer in primul rand la apa, pe care o cumparam de la o fabrica de medicamente, si care este o apa pura. Conservantii naturali nu asigura o valabilitate a produsului decat de maxim patru-sase saptamani. Vara trecuta am gasit o crema produsa in laborator, care cred ca avea vreo trei ani deja, uitata intr-un buzunar al unei haine, care arata absolut perfect si care nu isi modificase deloc nici textura, nici mirosul. Era insa o crema pe care nu o deschisese nimeni, care nu luase contact cu aerul.
Noi lucram in felul urmator: ne uitam in dulap, vedem comenzile si decidem apoi ce lucram. Facem de exemplu o sarja de crema cu multivitamine, ulei de camelie si ulei de jojoba (cel mai stabil dintre toate uleiurile si in opinia mea chiar “regale” uleiurilor naturale), care sta de obicei cateva zile, nu o turnam imediat, o studiem, o mai amestecam daca e nevoie, vedem daca e ok, dupa care umplem borcanele manual, si tot manual etichetam, proces in timpul caruia reusim sa ne si destindem si sa povestim.
Noi dam miros cremelor cu uleiuri esentiale, pentru ca avem mare incredere in beneficiile lor. Insa si aici suntem foarte atenti, pentru ca uleiurile esentiale au un mare potential iritant pentru piele. Prin urmare, le folosim cu moderatie si in cantitati controlate. Uleiurile esentiale dau un plus cremelor noastre, pentru ca in general le alegem in functie de recomandarile pentru anumite tipuri de ten, sau pur si simplu pentru starea pe bine conferita – de exemplu, lavanda, care are un efect calmant, sau diverse citrice care potenteaza efectul cremelor, nu au doar un parfum placut.
Intr-o crema nutritiva pentru seara, as pune de pilda ceva sa aiba si un mic rol linistitor, si pentru una destinata uzului matinal, as adauga un citric. Vara de exemplu, intr-o crema hidratanta, nu as pune un miros greu, pentru ca se simte. As lega mai mult de starea psihica.
In plus, si uleiurile esentiale sunt reglementate si sunt folosite in procente foarte bine stabilite. Un ulei cu alergeni multi, precum uleiul de scortisoara, care este foarte iritant, il adaug intr-o singura crema, cea de gomaj, si intr-un procent foarte mic, pentru ca ajuta la descuamare.
Eu am mare incredere in seruri, si consider ca sunt esentiale atat dimineata, cat si seara. Serurile NN Cosmetics, si nu numai, au un continut mult mai mare de ingrediente active, comparativ cu orice alt produs cosmetic. Cremele au si foarte multe ingrediente de intretinere, de emoliere etc. Serurile in schimb sunt veritabile tratamente care merg direct la tinta, la sursa problemei (peptidele de exemplu, care echilibreaza in scurt timp tenul gras). Secretul eficientei consta si in modul de folosire a serurilor: aplicate atat pe fata, cat si pe gat si decolteu, masate bine in piele, si asteptat macar cinci minute pana la continuarea ritualului cosmetic. Pentru masajul facial, excelente sunt si rolele de cuart sau de jad, care si-au castigat in mod complet justificat popularitatea in ultimii ani.
Un ser bun trebuie secondat si de creme de zi performante, iar la acest capitol, trebuie sa mentionez ca produsele NN Cosmetics, pot fi folosite fara probleme si in jurul ochilor, pentru ca sunt extrem de protectoare, si nu contin nimic daunator pentru pielea sensibila si subtire a conturului de ochi. Avem si multe cliente cu alergii pentru care concepem produse personalizate. De asemenea, orice crema, poate fi realizata, la cerere, si cu protectie solara. Filtrele solare strica putin structura unei creme, si de aceea nu le includem in mod uzual in formule, insa bineinteles, ca daca se doreste, putem face fara probleme acest lucru. Cremele de zi in general trebuie sa se poata absorbi usor si repede in piele, pentru ca in prezent nicio femeie nu mai are timp si rabdare sa stea sa astepte minute bune pana sa isi poata aplica machiajul.
Seara recomand o crema bogata, chiar si pentru persoane cu ten mixt sau gras, pentru ca se intampla ca de cele mai multe ori, sa existe si zone deshidratate, chiar daca predomina cele cu secretie accentuata de sebum. Si mai este un secret in ceea ce priveste ritualul cosmetic nocturn: o crema bogata faciliteaza un masaj prelung, si o eficienta net superioara. Pentru a masa bine in piele un produs, trebuie sa aplici o cantitate ceva mai mare, iar acesta te poti gandi ca este un avantaj comercial, insa are un corespondent cat se poate de real la nivel de eficienta. Din putin nu ai cum sa faci mult. Putin aplici, putin va penetra pielea. Daca in schimb ai rabdare si masezi bine produsul in piele, vei vedea ca respectivul este absorbit in totalitate. In acest fel, poti avea siguranta ca pielea este cu adevarat hranita.
Cheia o reprezinta simplitatea. Practic, sa nu incerci sa folosesti toata paleta pe care ti-o ofera comertul, pentru ca acesta iti spune de cele mai multe ori ca trebuie sa faci o gramada pe lucruri pentru a-ti mentine sanatatea si frumusetea tenului, lucruri care in realitate nu sunt deloc necesare. Pentru a beneficia cu adevarat de proprietatile unui produs, trebuie sa ai rabdare si sa ii acorzi timp. Desigur, poti folosi mai multe tipuri de cosmetice, insa nu toata deodata, ci pe rand. Ma gandesc cum ar fi ca cineva sa isi aplice toate cele patru seruri NN Cosmetics, unul peste altul, doar pentru ca asa este la moda sau asa au vazut ca procedeaza anumite persoane dornice de atentie.
Un produs de curatare potrivit si unul de demachiere, un ser bine formulat, si o crema de zi, respectiva una de seara, reprezinta tot ceea ce are nevoie o femeie pentru a-si ingriji pielea si pentru a-i mentine aspectul tanar de-a lungul anilor. Inteleg perfect dorinta de noutate, si eu o am, insa aceasta se traduce la nivel de ingrediente menite sa raspunda unei nevoi inca neacoperite. De exemplu, canabidiolul (CBD) pe care l-am integrat intr-o gama de cosmetice speciala, nu in virtutea ineditului sau pentru a creea valva, ci pentru ca am observat ca acest ingredient este un excelent echilibrant pentru toate tipurile de ten.
Principiile de baza trebuie sa le respecte practic orice crema serioasa. Nu ma refer aici la cremele 100% sintetice, in cazul carora nu vei gasi niciodata o grasime recognoscibila pe eticheta, ci doar niste denumiri care nu stii ce sunt. Nimic gresit sau de blamat. Fiecare produs are specificul sau. Insa daca este sa ne referim la un produs natural, realizat dupa o formula clasica, atunci trebuie sa existe un procent de grasime si unul de apa. Pornind de aici, ramane de vazut pe care dintre ele poti sa il imbogatesti cu diverse ingrediente: extracte de plante pentru elementul de apa, alte tipuri de grasimi vegetale pe partea de ulei etc.
Ce am observant este ca daca folosesti doar creme sintetice, efectul poate fi foarte bun, dar daca la un moment dat din anumite motive, nu le mai aplici, diferenta este vizibila. Pe cand la cremele naturale acest lucru nu se intampla. Desigur, si aici exista limite. Atunci cand pielea incepe sa isi piarda din elasticitate, nu poti face minuni, insa oferindu-i suficienta hrana, procesul inaintarii in varsta poate fi unul foarte gratios si lin.
Daca e sa ma gandesc la copilarie si la adolescenta, simt si acum mirosul de crema. Mai precis mirosul de grasime specifica unei creme clasice, amestecat cu lavanda. Mama prepara crema din ingrediente foarte simple, de baza, colesterolul fiind principalul. Ulterior, mi-au ramas amprentate in memorie si alte mirosuri. In facultate era o mare realizare sa avem un parfum, pentru ca nu se gaseau, iar Cabochard mi se parea extraordinar. El mi-a insotit de altfel si cutreierarile prin magazinele de carti si discuri.
In prezent, mirosurile care imi aduc fericire instanta si bucurie pura sunt cele care rezulta in timpul procesului de lucru in laborator. Este un melanj de uleiuri esentiale absolut fascinant, o poveste in sine. De asemenea, am dezvoltat o relatie aparte cu parfumurile Diptique, care imi plac pentru ca sunt diferite, si pentru ca imi dau de gandit.
Prin definitie femeia este foarte frumoasa, si cred ca ar trebui sa fie constienta de acest lucru. Si sa se iubeasca mai mult. Se intampla de foarte multe ori sa fim intr-o agitatie permanenta, sa consideram ca nu e suficient ce avem sau ce reprezentam, cand de fapt e foarte bine asa cum suntem. Fiecare femeie are o valoare unica si o frumusete unica.
In primul rand, as lega puterea de sens si de incredere. In viata este esential sa iti gasesti sensul tau de femeie. Si atunci devii frumoasa, pentru ca incepi sa capeti incredere.
Mi-as dori ca fiecare femeie sa se admire si sa se iubeasca mai mult, si sa mearga in lumea asta mare cu capul sus, cu zambetul pe buze, si cu un soi de liniste, de calm, si de implinire. Goana permanenta dupa ceva nu face bine la frumusete. Sa ne bucuram de ce suntem, de un pic de soare dimineata, de un pic de ploaie sau de zapada, nu sa ne plangem incontinuu. Oportunitatile apar atunci cand avem inima si mintea larg deschise.
