De la ce inaltime privim moda

Citesc in aceasta dimineata in timp ce imi savurez cafeaua, un articol aparut in Daily Mail despre pantofii semnati Mihai Albu. Designerul este prezentat drept un arhitect al pantofilor cu toc de peste 12 inch, data fiind formatia sa de baza.

Imi amintesc ca in urma cu multi ani, primul interviu din cariera l-am realizat in atelierul lui Mihai Albu, un spatiu care inca de pe atunci m-a surprins atat prin modul in care era pus in valoare (foarte ordonat, cu o precizie aproape matematica si extrem de inspirational) cat si prin creatiile unicat atent mestesugite de catre Mihai.

Ma intristeaza totusi conotatia articolului si ceea ce sugereaza inca din primele randuri: un designer roman talentat si bine scolit care realizeaza pantofi pe calapoade perfecte (poate mult mai constiincios decat o fac nume sonore din industria internationala), dar al caror pret se situeaza in opinia autorului articolului, undeva la de trei ori un asa-zis salariu mediu (450 de lire in RO salariu mediu, dat fiind contextul economic actual si involutia la care suntem martori, cred ca vom avea abia peste 10 ani).

Cu alte cuvinte, avem oameni talentati care creeaza doar pentru un anumit segment social, cu putere de cumparare mult peste medie. Ne intoarcem la epoca in care cei mai virtuosi artizani erau pusi in slujba nobilimii, in timp ce marea masa a populatiei apela la simpli croitori sau la o manufactura proprie si rudimentara? Din lipsa de informatii sau pentru a eticheta lucrurile mai usor, apelam la astfel de exprimari care nu denota altceva decat o perceptie cliseistica a universului modei din RO. Si atunci stau si ma intreb: luptam cu valori sau cu perceptii?

Nu contest starea de fapt actuala si nici nu afirm ca in RO ar salaslui un pocal cu lapte si miere inepuizabil, insa deplang gratuitatea cu care se scriu anumite randuri, fara o acoperire in prealabil, despre niste oameni al caror nivel profesional poate oricand concura cu cel al numelor promovate in marile publicatii internationale.