Se poarta branding-ul cu vise

Saptamana aceasta am bifat in agenda nu mai putin de 3 campanii realizate pentru branduri al caror profil se diferentiaza sensibil (insa se incadreaza tot in zona fashion), iar concluzia la care am ajuns nu este una defel flatanta pentru modul in care se pun la punct conceptele in RO.

In cei aproape 8 ani de cand am pornit cu drag pe drumul profesional ales, nu mi-a fost dat sa vad o reticenta atat de mare la ideea de schimbare in ceea ce priveste imaginea marcilor pentru care am lucrat. Imi amintesc ca primele campanii de imagine asupra carora mi-am pus amprenta, destul de indraznete pentru perioada respectiva, au fost primite cu atat de multa bucurie de cei implicati, incat aveam senzatia ca descoperisera Graal-ul modei.

Intr-un univers destul de uniformizat la vremea cu pricina, nevoia de prospetime in abordare se dovedea vitala pentru continuitatea unei marci. Criza nu a facut altceva decat sa zdruncine din radacini intregul sistem pe care altminteri s-ar fi putut continua constructia unor campanii cu aplomb. Iar aceasta este reactia tipica a unor echipe lipsite de perspective si mai ales de solutii.

Teama de nereusita si neincrederea in propriile produse, reprezinta demonii care ataca proprietarii brandurilor. Comportamentul fluctuant, schimbarea punctelor cheie in cadrul unei colectii de la o zi la alta, proiectarea propriei marci intr-o zona in care aceasta nu se va regasi nici peste 10 ani de acum incolo, distruge din start orice incercare de revitalizare a modei romanesti.

In acceptiunea multor minti luminate, piata si concurenta sunt intotdeauna de vina pentru graficul trist al vanzarilor de pe hartie. Este o atitutidine tipica pentru cei care sunt refractari in fata oricaror propuneri care le-ar putea zgudui din temelii ideile cu pretentii de genialitate transformate in obsesii fashion.

A ramane cu 10 pasi in urma tendintelor iti semneaza garantat falimentul. Preferintele femeilor se schimba la ora actuala cu viteza luminii, iar implicit cine iti trecea pragul acum 5 ani nu te va mai lua in seama in prezent daca nu stii sa te adaptezi cerintelor.

Socul este cu atat mai mare atunci cand iti pui intrebarea “pentru cine creez?”, iar raspunsul care ar trebui sa vina in mod natural, se lasa indelung asteptat. A urma o linie de sezon din punct de vedere estetic, insa a te gandi ca va rezona cu acel tip de cliente care ti-a incununat asteptarile in anii ’90, inseamna a creiona simple forme fara fond.

Apocalipsa modei din acest punct incepe sa se manifeste. Atunci cand faci branding cu vise, te autoexilezi pe luna si ramai fara doar si poate in imponderabilitate. Iar la ora actuala nimeni nu mai este dispus sa trimita dupa tine o naveta care sa aduca cu forta inapoi la moda terestra.