Am schimbat de vreo cinci ori titlul acestui articol inainte de a incepe scrierea lui propriu-zisa. De obicei am stabilit titlul perfect inca din momentul in care imi propun sa dezvolt un anumit subiect, insa de data aceasta mi-a fost dificil sa exprim in doar cateva cuvinte ideea povestii de fata. Si asta pentru ca este o poveste complexa care nu se rezuma doar la haine si sfaturi de stil, ci mai ales la acele aspecte ale profesiei mele care nu se predau nicaieri in scoala, desi ar trebui, si pe care imi doresc sa le transmit mai departe celor care gasesc extraordinar domeniul consultantei de imagine si stil, si care investesc timp si energie in educatie. Cei aproape 16 ani petrecuti in presa pentru femei, mi-au oferit ocazia de a intalni extrem de multe tipologii, de a lucra cu oameni dintre cei mai diversi, de a reimprospata imagini sau de a le construi de zero, insa poate cel mai important lucru este acela ca mi-au permis sa dezvolt colaborari in care am exersat absolut toate laturile profesiei mele, de la indrumarea catre alegerile vestimentare corecte, pana la radiografierea dressing-ului si a sertarelor cu cosmetice din multiple unghiuri. Cu Giulia Nahmany am una dintre cele mai longevive relatii profesionale, parcursul ei fiind unul cat se poate de asumat si cel mai interesant, iesit din tipare.
In primul rand vorbim despre un domeniu creativ, fundamentat desigur pe o baza teoretica, insa la ani lumina distanta de rigoarea matematica. ABC-ul modei este neschimbat de secole, oamenii tot din aceleasi motive de imbraca, insa de fiecare data rezultatele sunt diferite. Chiar daca mare parte din timp ti-l petreci printre haine, testul suprem vine de abia in clipa in care imbraci clientul. Capitol la care ceea ce ai invatat la cursuri, poate sau nu sa se aplice. Pana la urma, lucrezi cu oameni, nu cu umerase umblatoare.
Prima discutie pe care am avut-o cu Giulia Nahmany a debutat cu o confesiune neasteptata din partea ei: “Vai Adinuta, nici nu ai idee cat de obosita sunt. Ce zici sa facem maine?”. Nu ne intalnisem niciodata, nu stiam cum arata si era o ora atat de tarzie, incat orice as fi facut, nu mai prindeam niciun magazin deschis pentru a alcatui cateva tinute. A doua zi dimineata aveam programat shooting-ul de cover pentru revista la care lucram. Shooting de care aflasem cu zece minute inainte de a o apela pe Giulia. Nu era o situatie nemaintalnita, mai fusesem pusa in fata unor provocari contra cronometru, insa de data aceasta ma gaseam in postura stilistului ajuns la un “blind date” cu al sau client. Eu care niciodata nu dialoghez cu o persoana fara temele facute sarguincios in prealabil, ma vedeam pusa in situatia de a uita de orice profil de client, evaluare prealabila si concept de shooting, si pur si simplu de a stabili un prin liant de comunicare… prin telefon.
Ziua urmatoare am realizat tinutele pentru shooting la fata locului, selectand din cele trei geamantane de haine cu care venise Giulia si descoperind printre ele personalitatea unui om realmente “off the books”. Un om care nu era neaparat interesat sa iasa pozele perfecte, ci sa se comunice cat mai firesc cu putinta. Cu tot ceea ce reprezenta universul sau la momentul respectiv si cu tot ceea ce iubea si o facea fericita. Realmente nu conta daca in tot acel “conglomerat” de referinte se infiltrasera greseli nevinovate sau intentionate. Marturisesc ca nici nu am vrut sa le vad. Cel putin nu atunci. Giulia era printre foarte putinii oameni pe care ii intalnisem si la care observasem dorinta de a ramane autentica si corecta. Nu inchistata in propriile alegeri, ci doar constienta de preferintele sale. In astfel de contexte, un stilist poate aseza deoparte suporturile de curs din scoala, pentru ca niciunul dintre principii nu isi va gasi aplicabilitatea. Nu 100%.
Majoritatea cursurilor de imagine si stil, indiferent de continentul pe care se desfasoara, iti servesc invariabil lectia corectitudinii. Mai precis, te invata ce inseamna o buna conduita estetica, cum sa alcatuiesti o garderoba pentru un anumit tip de silueta, care sunt regulile de baza pentru o analiza cromatica reusita, cum sa jonglezi cu stilurile vestimentare si dress code-urile, ce presupune consultanta de imagine pentru o persoana publica sau pentru o femeie obisnuita etc. Altfel spus, intreaga programa de curs este organizata pornind de la “CUM SA..”, ceea ce din punct de vedere didactic este perfect explicabil, insa nu si suficient. Niciun profesor in scoala nu iti explica cum ar trebui sa gestionezi situatiile care nu se inscriu in parametrii standard si nici ce SA NU faci atunci cand te confrunti cu un client care are nevoie mai mult decat de haine noi, de o imagine care sa nu ii stearga datele din buletin, ci sa ii reflecte evolutia personala si profesionala.
Un consultant de imagine si stil nu preda o lectie clientului, ci lucreaza impreuna cu acesta, nu imparte tinutele in “corecte” si “gresite”, nu acorda bile albe sau bile negre, si nici calificative de trecere a clasei. In momentul in care incepi sa lucrezi in mod real cu o persoana, trebuie sa fii pregatit sa deslusesti liantul, elementul de legatura ascuns in ecuatia imaginii personale, astfel incat sa poti construi in continuare. Demoland din start o garderoba, nu faci altceva decat sa ruinezi o buna parte din stima de sine a persoanei care a investit timp, energie si pasiune in a o cladi. Cu mai multa sau mai putina pricepere. Ceea ce conteaza in final, este ca dincolo de “bine”, “frumos”, “corect”, “placut vizual”, clientul sa aiba un sentiment de confort, de “acasa”, sa se regaseasca in hainele pe care le are in dressing, sa simta o emotie, o placere de a le purta. Acesta este si motivul pentru care de cele mai multe ori, o garderoba personala va fi eminamente imperfecta. Cel putin sub aspect teoretic. In practica, lucrurile stau complet diferit.
In urma cu aproximativ opt ani, Giulia avea in jur de patru sifoniere imense, pline cu haine, genti si pantofi, o pasiune evidenta pentru puloverele oversize negre, majoritatea cu forme nedefinite, insa declinate in cel putin 20 de versiuni (numarate, notate si inventariate la vremea respectiva), si o dragoste declarata pentru auriu, concentrata in egala masura in accesorii si produse de make-up (inclusiv glitter).
In prezent, dressing-ul Giuliei inseamna mai putin din tot si din toate, insa nu din considerente voit minimaliste sau aliniate modei actuale, ci din unele aflate in stransa legatura cu evolutia ei personala. Un nou stil de viata atrage dupa sine si un nou mindset, o perspectiva proaspata asupra lucrurilor, o garderoba diferita, poate si un nou “buletin” stilistic, fara insa a sterge complet datele anterioare. De cativa ani, Giulia urmeaza in mod regulat antrenamentele la sala, practica yoga, este foarte atenta la dieta si la alimentele pe care le consuma, iar tot acest “life update” se reflecta in tinuta si in imagine: cromatica hainelor a devenit mult mai rafinata, mai moderna si mai discreta, piesele mult mai diversificate sub aspectul croiului si al lungimilor, iar liniile mult mai simple, mai bine definite si mai curate. Dincolo de faptul ca in urma numeroaselor trieri si reorganizari, volumul garderobei s-a redus semnificativ, stilul Giuliei a evoluat de la “haine care arata bine in poze” sau care “se poarta”, la haine care ii plac cu adevarat, care ii stau bine 100% si care pe alocuri, reprezinta si contraste.
Negrul va fi intotdeauna prezent in alegerile Giuliei, insa nu in varianta “platosa de protectie”, ci in cea care face casa buna cu un look relaxat, feminin, chic, glitter-ul auriu in care odinioara mi-a marturisit ca s-ar scalda pur si simplu s-a transformat intr-o ancora la care revine cu zambetul pe buze periodic, fara insa a exagera si fara excesele care nu de putine ori mi-au provocat palpitatii, iar make-up-ul foarte elaborat afisat la aproape fiecare aparitie publica, a lasat loc unor accente fine, naturale, care ii evidentiaza minunat trasaturile. Toate erorile de stil din ultimii ani, desigur temperate cu tact si diplomatie la momentul potrivit, nu smulse din radacina cu brutalitate, sunt ancorele prezentului. Ancore care poate nu ar fi existat daca instinctul si experienta de lucru cu oamenii nu mi-ar fi spus sa le acord un tratament preferential. Off the book, desigur.
Daca inca de la prima intalnire clientul iti pune pe masa cateva look-uri decupate din revistele glossy si isi exprima hotarat dorinta unui copy-paste stilistic, trimite-l politicos acasa si roaga-l sa revina atunci cand va dori sa renunte la afisarea unei false identitati si la obsesia pentru imaginea proiectata in afara. Teoretic fiecare persoana are cateva “butoane sensibile” pe care daca ai rabdare sa le descoperi, poti afla ceea ce cauta cu adevarat, insa de cele mai multe ori flerul mi-a indicat daca este sau nu cazul sa imi pierd timpul. Si daca eforturile de intelegere duc undeva sau constituie o alta lupta cu modelul clientului indarjit, atotstiutor si autosuficient, cu care orice ai face, nu poti avea sorti de izbanda.
Vreme de un deceniu am lucrat in presa glossy si cunosc pana in cel mai mic detaliu intreaga constructie din spatele unei publicatii. Oricat de dezirabile sau atragatoare ar fi imaginile regasite in paginile unei reviste pentru femei, acestea constituie doar surse de inspiratie, exemple de creativitate, indemnuri de manifestare si de gandire in afara banalului cotidian, nicidecum “retete” universale, bune de replicat daca vrei sa faci parte din cercul celor care isi aduc aportul la imaginea persoanelor “bine imbracate”. Clientii nu sunt modele. Si nici nu ar trebuie sa fie. Fiecare persoana care apeleaza la serviciile unui consultant de imagine si stil isi doreste sa ii fie facilitat parcursului propriei cautari vestimentare. Prin urmare, si raportarea este musai sa fie una individualizata, chiar daca proiectia este una mult mai ampla, iar reperele cat se poate de nuantate.
Teama de a nu fi la inaltimea asteptarilor, de a nu corespunde sau de a nu validat intr-un anumit cerc social, determina multe persoane sa isi construiasca identitati paralele. Iar cum accesoriile sau hainele reprezinta vectori de imagine cu maxima vizibilitate, recognoscibilitatea label-urilor pare a fi cea mai la indemana solutie. Cel putin pe moment. Atunci cand totul devine prea obositor si pe alocuri chiar ridicol, am pregatita o replica care functioneaza de fiecare data garantat in cazul clientelor: “Nu trebuie sa iti para rau de cat ai investit in garderoba altcuiva, ci trebuie sa te bucuri ca ai ajuns la momentul in care esti constienta ca trebuie sa semeni cu tine”. Nu e nicio metafora la mijloc. Pana sa ajunga sa ceara ajutor, majoritatea femeilor considera ca trebuie sa se transforme in altcineva ca sa fie OK. Mai putin in ele insele.
Niciodata o schimbare de imagine nu este rezultatul unei sesiuni de shopping, a unei vizite la coafor si a unor poze frumoase acompaniate de un un text convingator pe retelele sociale. Poate fi vorba cel mult despre un experiment, un makeover sau o dispozitie de moment reflectata in cateva artificii de ordin estetic, nicidecum de o schimbare de imagine. La fel cum un stilist nu poate promite clientului ca il va metamorfoza peste noapte, nici acesta din urma nu are cum sa se dea de trei ori peste cap si sa se transforme in chintesenta tuturor proiectiilor ultimilor ani, ferecate in sertarul secret al mesei de toaleta.
Nu putine au fost datile in care am refuzat sa lucrez cu anumite persoane nerabdatoare ca totul sa se intample “aici si acum”, fara a fi macar pregatite. O constructie de imagine implica timp, analiza, tact in abordare si un soi de tenacitate aparte, manifestata in primul rand in punerea laolalta a tuturor lucrurilor aflate in oglinda retrovizoare. Unele lucruri sunt deranjante, altele sunt doar amuzante, insa cert este ca fiecare vine cu propria lectie si cu invatamintele aferente. Nu poti reinventa nimic pe un fundament instabil si nesigur. In orice caz nu pe termen lung.
Un croi bun si simplu surclaseaza intotdeauna o constructie spectaculoasa. Aceasta este una dintre primele lectii pe care i le-am “predat” inclusiv Giuliei, persoana poate cu cele mai numeroase piese statement in garderoba, dintre toate clientele cu care am lucrat in ultimii ani. Nu exagerez cu nimic cand va spun ca aproximativ 70% din vechea garderoba a Giuliei era alcatuita din statement-uri vestimentare abandonate pe umerase, fara pereche si fara perspective de viitor. Mai precis, jachete cu aplicatii si potential de “wow-factor” la un eveniment monden, rochii care aveau atat de multa personalitate, incat Giulia in mod cert nu mai avea loc in ecuatie, genti care o purtau dinainte ca ea sa le afiseze si accesorii care atrageau atentia garantat. Fiecare in parte purtate o data, maxim de doua ori, in asociere cu piese anoste sau complet nepotrivite.
Toate statement-urile din dressing-ul Giuliei s-au facut treptat nevazute, locul lor fiind luat de piese impecabil croite, confortabile, usor de purtat si de integrat in tinute, selectate cu atentie, nu doar de dragul etichetei si neaparat cu o poveste cuceritoare. O poveste care poate fi in egala masura despre simplitate sau despre fantezie, atata timp cat se potriveste Giuliei.
Adevaratele statement-uri din garderoba unei cliente sunt acele piese care vorbesc despre ea, care ii reflecta cel mai bine stilul si in care se simte increzatoare si puternica. Nu pe social media, nu de ochii lumii, ci in sufletul ei. Adica acolo unde conteaza cel mai mult.
Filorga Oxygen Glow: efect imediat de iluminare si regonflare pentru un ten cu aspect vizibil imbunatatit
Articole recente
Bravo! Interesant articol. Giulia pare o femeie proactiva si implicata.
Multumesc mult, Razvan.
Mi-a placut articolul, big like 😉
Iti multumesc mult, Elena.