Nevoia de regasire a identitatii intr-un spatiu definit de multiculturalitate, a devenit in ultimele sezoane o misiune de gradul zero. O misiune care i-a fost incredintata atat modei, prin capacitatea sa de a genera noi imagini si de a sustine la nivel vizual reperele transformarii, cat mai ales personajelor care constienteaza in mod acut necesitatea unui respiro, a unei guri de aer proaspat captata printre noxele urbane.
Uitam de conveniente si de conventional, de limite si de limitari, de rutine si de cenzura, incercam sa fim mai onesti cu noi insine, sa ne privim cu mai multa atentie in oglinda, sa nu ne ferim de valorizari si sa ne asumam pasiunile, experimentele, exercitiile de creativitate, corespondentele pe care le cream sau care ne imprima o anumita directie. Nu este vorba despre plictis sau despre mofturi sezoniere, ci despre rescrierea pe o coala alba a propriului parcurs, intr-o masa amorfa de indivizi cufundati in auto-suficienta si tributari unor semi-preparate fashion care le asigura supravietuirea.
Moda viitorului de fapt asta inseamna, iar Crina Moldovan a reusit sa exprime in colectia de licenta prezentata in cadrul Galei UAD 2014, o viziune personala cat se poate de percutanta si de credibila a futurismului. Influentata de artistul Carl Andre, cel care a conferit o noua dimensiune artei sculpturii gratie explorarii atente a proprietatilor celor mai diverse materiale si a modului ideal de ordonare si integrare a acestora in cadre naturale, Crina Moldovan a pus la punct una dintre cele mai bine structurate si coordonate colectii.
Mizand pe o schema cromatica preponderent neutra, alcatuita din tonuri desprinse din mediul natural (gri-ul declinat in intensitati diferite, de la cel care aminteste de betonul turnat la gri-ul usor tulburat de norii de ploaie; maroniul care devine o spuma fina de cappucino sau un pretext pentru o evadare rapida in mijlocul naturii), punctata de accente metalice de bronz si cupru, piesele colectiei “CUB” poarta cu sine un discurs ce are in vedere functionalitatea si versatilitatea.
Secretul unui viitor plasmuit nu doar cu vise, un viitor in care fiecare individ sa se poata regasi plenar, nu consta in elucubratii cu iz fantasmagoric, ci intr-o doza consistenta de confort. Un confort care nu presupune o lipsa a imaginatiei, o blazare sau un refuz de a experimenta, ci un confort care se traduce prin libera miscare in spatiul urban, prin lipsa oricaror constrangeri de natura a impedica actiunile avute in vedere, prin libertatea de a construi si a reconstrui avand convingerea ca schema cu pricina nu va fi distrusa la prima pala de vant.
Fundamentul solid reprezinta baza oricarei constructii trainice, iar designerul nu este altceva decat un arhitect al imaginii, care traseaza fiecare linie de croi, tinand cont de proportii, adaptare la diferite tipologii de siluete sau posibile regandiri stilistice ale pieselor. Crina Moldovan imprima fiecarui look un aer usor futurist (atat prin geometria vestimentara cat si prin melanjul de materiale si texturi – piele, stofa, lana), fara insa a derapa pe un teren necunoscut si dand dovada unei maturitati surprinzatoare pentru un designer aflat la inceput de cariera.
Adeseori gresit interpretat si sustinut de o dorinta necontrolata de a provoca reactii soc, futurismul isi aroga o doza evidenta de curiozitate, de descoperire, insa inainte de toate aceasta se manifesta prin deschidere. Crina Moldovan nu a conturat look-uri inabordabile, dificil de controlat si cu un impact strict pe catwalk. Crina a oferit posibilitatea fiecarei femei sa exploreze diferite variante de styling, avand in fata ochilor piesele colectiei, fara teama de a gresi. Iar asta pentru ca oricum ar fi dispuse, in orice asociere, fiecare dintre piese isi gaseste locul ideal in puzzle si poate fi permutata ori de cate ori, nederanjand cu absolut nimic din punct de vedere estetic.
Crina Moldovan a primit si premiul Molecule-F, care consta in prezenta colectiei sale timp de un an in boutique-ul online molecule-f.com, alaturi de servicii complete de consultanta si promovare.
Credit foto: Daniel Robu
