In 2011 unor oameni de PR le-ar trebui implantate cateva cip-uri de reglare a comportamentului in societate, iar aceasta nu este defel premisa unui scenariu SF ci pura realitate.
Precarious - WestEast Magazine
Zilele trecute, in timpul unei intalniri cu doua reprezentate de PR ale unei agentii bine cotate in RO, am constatat cu stupoare nu doar o blazare incredibila, ci si un dezinteres profund privitor la brandul pentru care comunica. Brandul cu pricina, recent patruns pe piata romaneasca, dar cu un parcurs international de cativa zeci de ani, probabil ca habar nu are in ce mod este promovat de oamenii pe care i-a angajat, in afara blitz-urilor aparatelor foto si ale discutiilor prilejuite de lansarea oficiala.
Dat fiind ca numeroasele evenimente care au loc in aceasta perioada nu imi permit onorarea tuturor invitatiilor, se intampla frecvent ca persoanele care se ocupa de anumite marci sa isi doreasca sa imi prezinte noutatile in cel mai scurt timp posibil, tinand desigur cont si de un interval in care dispun de un ragaz suficient pentru vizionare.
Cu cele doua dame de PR ale brandului in discutie m-am intalnit la finele saptamanii acesteia, urgentand cateva lucruri, punandu-mi pe hold o serie de discutii si plasand punctul de intalnire intr-o zona convenabila (chiar mall-ul in care se deschisese cu scurt timp in urma, magazinul). Nu agreez comunicatele de presa si informarile seci, asadar daca nu reusesc sa asist la o lansare, tin neaparat sa vad live produsele marcii inainte de a realiza un profil, mai ales cand invitatia vine sub o aparenta foarte prietenoasa din partea agentiei.
Nu mica mi-a fost mirarea cand cele doua doamne de PR au intarziat jumatate de ora la intalnire, motivand ca mall-ul este departe de biroul lor si ca ar fi preferat sa ne vedem intr-o zona mai apropiata, cu toate ca in schimbul de mail-uri gaseau excelent locul. O zona in care de altfel nu puteam vedea produsele pentru ca nu exista un magazin fizic, dar in care le era mai usor sa se deplaseze intr-o pauza de cafea si sa imi elogieze cataloagele de prezentare, cum de altfel s-a si intamplat.
Pe una dintre doamne am salutat-o la vreo 40 de minute dupa ce ne-am vazut, din simplul motiv ca a vorbit tot timpul la telefon, a cerut sa vada produsele expuse in vitrine ca si cum ar fi plecat pe fuga la o sesiune de shopping, uitand cu desavarsire ca se afla practic la o intalnire cu un stilist, caruia ar fi trebuit sa ii expuna elementele principale ale marcii si sa ii starneasca interesul fata de aceasta.
Cealalta jumatate de PR s-a straduit din rasputeri sa mentina aparenta unei echipe de comunicare serioase, insa fara prea mare succes. A mesteca guma non-stop, a vorbi precum o adolescenta cu o cultura formata din articole de gazeta si a vrea sa pari cool in jeansi baggy cand reprezinti imaginea unui brand premium, nu este o reteta de urmat ci o asociere toxica care nu doar repugna, ci semneaza certificatul de deces al unei companii care incearca sa functioneze in RO.
De foarte mult timp intuiam, insa acum am convingerea ca romanii chiar nu merita sa se bucure de brandurile de prestigiu si asta pentru ca habar nu au cum sa se comporte. PR-ul este cartea de vizita a brandului 24h din 24h, indiferent de problemele personale sau de serviciu, de dispozitie sau de vreo confluenta mai putin favorabila a astrelor. Proasta comunicare nu este singurul motiv al declinului si al perceptiei deformate. Totul incepe de la selectia persoanelor potrivite, iar din pacate managerii romani nu au inteles inca pe deplin ca eficienta in PR nu consta in indeplinirea task-urilor in ritm de xerox asemenea functionarilor din administratia publica de acum 20 de ani, ci transmiterea corecta si completa a conceptelor, dincolo de comunicatul de presa lasat pe birou. Iar acest lucru presupune vocabular exersat, tinuta adecvata, abilitati de socializare, discurs fluent, strategie pusa la punct si modalitati de implementare bine gandite, precum si maxima concentrare asupra celor implicati in domeniu (constanta in comunicare, personalizarea informatiilor in functie de publicul vizat etc).
Toate acestea se invata, insa lung si anevoios este drumul pana la biblioteca, in conditiile in care la un click distanta exista „dummie’s guide to everything called google”. Cateodata in RO unii oameni de PR fashion stabilesc intalniri cu stilistii nevoiti sau impinsi de la spate de superiori, insa in mod evident nu au chef sa isi faca meseria. Iar in acest context nici MODA nu prea mai are chef sau rabdare sa ii tolereze. Dezinteresul in PR nu e cool, ci un semn al faptului ca trebuie sa te apuci urgent de altceva.
