Arta, asemenea frumusetii, trebuie nu doar sa fie contemplata, ci neincetat interogata. Mai ales atunci cand in spatele unei simplitati aparente, se ascund povesti relevante pentru societatea vremurilor noastre. Traim intr-o epoca profund „vizuala”, insa putine sunt cadrele care reusesc cu adevarat sa ne trezeasca o emotie, sa ne puna la incercare imaginatia si sa ne inlesneasca parcursul redescoperii de sine. Lucrarile artistului Gelu Costea stau marturie a faptului ca uneori apelul la trecut este cea mai buna maniera de abordare strategica a prezentului.
„Cucutencele” care urmeaza sa isi faca debutul public pe data de 12 mai, in cadrul expozitiei organizate la Institutul Cultural Roman din Budapesta, adauga nu doar o tema noua in portofoliul lui Gelu Costea, ci dezvaluie o perspectiva de o sinceritate frapanta asupra idealului feminin, mai apropiat de esenta, de firesc si de autencitate. Mai mult decat tablouri realizate intr-un limbaj plastic aparte, „Cucutencele” ne amintesc de realitatea simpla si la indemana, de punctul din care am plecat si de locurile in care vrem sa ajungem, totul intr-o nota extrem de personala, capabila sa reconfigureze lumea interioara a celor care interactioneaza cu ele. Intocmai ca o spirala.
Adina Necula: De ce Cucutence?
Gelu Costea: Totul a pornit odata cu prima tema majora, la care lucrez din anii 98-99 – DRUMUL. Inspirat de o poveste arhaica, trecut prin mitul pesterii lui Platon si continuat cu „parcursul spre lumina”, in acceptiunea sa fizica si spirituala, „Drumul” a generat o serie de teme concretizate in expozitii dedicate: Masca-Portret, Aducere-Aminte, Drumul, Pasaj, Poarta. Aveam nevoie de o radacina prin care sa ma explic, sa ma inteleg, si de unde sa pot creste mai departe. Asa am redescoperit obiectele apartinand marilor culturi din perioada de inceput a omenirii: Cucuteni, Turdas, Hamangia, Gumelnita. Cucutenienii mi-au atras atentia in mod deosebit datorita ceramicii cu reprezentari antropomorfe dar si a vaselor. Cele mai multe studii le-am facut dupa reprezentari cucuteniene, de unde si numele expozitiei. Am mai adaugat astfel o tema la DRUM. Si or mai fi…
Pentru mine cucuteanca este mai mult conceptuala, idealul feminin, nu feminist, intr-o anumita ordine a firii prin taina creatiei si a intelesurilor.
Adina Necula: Cum arata cucuteanca portretizata de dumneavoastra in 2016?
Gelu Costea: Pentru mine cucuteanca este mai mult conceptuala, idealul feminin, nu feminist, intr-o anumita ordine a firii prin taina creatiei si a intelesurilor. Deoarece folosesc limbajul plastic ca mijloc de exprimare – culori, forme etc – incerc sa fac trecerea de la volum la pictura prin tehnici mixte (colaj, grafica) in care linia este elementul dominant. Formele apar pe supafete vibrate prin linii modulate, tocmai pentru a spori expresivitatea acestora. Fiind o abordare conceptuala, nu am mizat pe detalii sau pe ceea ce in limbaj plastic am putea denumi ‘’portret de apartament’’. Singure sau grupate, cucutencele „mele” sunt decorate cu spirala caracteristica sau cu elemente inspirate de statuetele ceramice descoperite in zona localitatii Cucuteni (si nu numai). Primele incercari dateaza din anul 2004, iar prima expozitie ‘’Cucutence’’ a avut loc la o distanta de zece ani, in 2014. In 2016 pot vorbi de o sinteza mult mai apropiata de gandul si de viziunea mea, asta pentru ca inteleg esteticul efect nu cauza. Si atunci avem o voluptate a formelor fara provocari sexuale, o imagine a formei stilizata cu ajutorul liniei, insa acum am reusit sa confer intregului demers un maxim de expresivitate, coerenta si firesc.
Adina Necula: La nivel ideatic, credeti ca se mai regasesc trasaturi ale cucutencelor in conceptul de feminitate actual?
Gelu Costea: Eternul feminin a fost, este si va fi o provocare pentru orice artist. Trasaturile nu tin de timpul istoric, moda sau alte inventii ale omului si asa cum spuneam la inceput, ordinea firii este arhisuficienta. Poate fi si azi daca s-ar renunta la lupta aceasta dintre cele doua principii, masculin si feminin. Nu este nicio concurenta si nicio competitie. Barbatul devine plenar cu femeia lui si femeia se intregeste cu barbatul ei: sunt UNU, adica UNU+UNU=UNU. Altfel spus, sunt trasaturi comune si vor fi atat cat vom exista.
Adina Necula: Cate ipostaze ale cucutencelor ati decriptat in cadrul expozitiei?
Gelu Costea: Dominanta este pacea pe care cred ca am putut sa o redau in compozitii. Apoi meditatia, odihna, gratia, cu o anumita monumentalitate a formelor – ipostaze pe care de altfel le-am intalnit in existenta mea si care se aseamana cu cele descoperite in urma cu sase mii de ani. Gandul este intr-adevar coplesitor, insa asa cum a spus unul dintre marii acestui neam… „Toate-s vechi si noua toate”.
Adina Necula: Ce urmeaza dupa cucutence?
Gelu Costea: Drumul isi urmeaza traseul in viu si am mai multe teme. Una dintre acestea este „Oul”, o alta este „UNU+UNU=UNU” si mai urmeaza. Lucrez intens la toate pentru ca fac parte din ceea ce eu numesc „marele DRUM”. Acum ca am dobandit o constiinta a unei radacini pe care am cautat-o, sunt curios si eu de crestere!
Expozitia de arta plastica „Cucutence” semnata Gelu Costea este deschisa publicului la Institutul Cultural Roman din Budapesta in perioada 12 mai – 11 iunie 2016.
Workshop Marcomm Pills by Adina Necula: cum dezvolti si intretii relatia cu liderii de opinie din online
Articole recente
