Universul in care graviteaza moda romaneasca, a devenit in ultimul an aproape neincapator pentru multitudinea de branduri cu nume pompoase si referinte frantuzesti (doar Bucurestiul era considerat odinioara Micul Paris, iar in prezent nimic nu este mai fashion decat sa pozezi croissantele din toate vitrinile si sa te lamentezi incrontrolabil ca nu te mai incap hainele pentru Disneyland), comunicate cu o viteza infinit mai mare decat cea cu care mass-market-urile transpun key item-urile colectiilor de podium in variante accesibile si gata rumegate.
Contextul ar trebui sa ma bucure, insa resimt mai mult ingrijorare si dezamagire decat incredere intr-o zona fashion alternativa. Din intreg melting-pot-ul cu pretentii de design si preturi care anunta apocalipsa oricarei gandiri logice, foarte putine propuneri reusesc sa isi mentina constanta de-a lungul a cel putin sase luni. Iar acest lucru se datoreaza nu atat echipei de PR sau strategiei de comunicare, cat valorii intrinsece a pieselor, care de fapt nu exista si nici nu isi gaseste vreun corespondent in segmentul de clientela vizat.
Nu este suficient un concept bun sau o idee de start nascocita la o cafea tarzie, pentru a convinge pe termen lung si pentru a demonstra valabilitatea demersului. La fel cum nu este suficient sa ai cunostinte tehnice, in conditiile in care iti lipsesc viziunea, talentul si cultura bunului gust.
Am facut aceasta introducere mai lunga, tocmai pentru a sublinia diferentele existente intre brand-urile emergente romanesti si pentru a putea delimita in mod corect acele exceptii de la regula, pe care imediat le observ intr-o masa nedefinita. Una dintre aceste exceptii fericite este Cathias Edeline, un brand care paseste incet dar sigur in zona de accesorii si pe care l-am descoperit gratie unei vechi amice care se ocupa de partea de promovare.
Nici nu terminasem bine lucrul la numarul de iulie-august al Etiquette si ma apucasem deja de creionarea paginilor de tendinte pentru septembrie, cand un mail a reusit sa ma opreasca pret de cateva minute bune din sirul activitatilor pe care le aveam in derulare. Am citit cu atentie, am deschis pagina de facebook indicata si am inceput sa analizez fiecare fotografie de produs regasita in albumele foto. Apoi am solicitat Tatianei (PR-ul Cathias Edeline) imagini la rezolutie potrivita pentru print (tocmai gasisem o piesa perfecta pentru una dintre pagini), am rugat-o sa imi comande o geanta absolut superba cu tinte si mi-am manifestat dorinta de a cunoaste persoana din spatele brandului.
Nu mica mi-a fost surprinderea, cand am intalnit-o pe Adelina si cand dupa cateva minute de conversatie mi-am dat seama ca in spatele chipului sau angelic si a naivitatii sale aparente, se ascunde o artista care simte ceea ce face cu tot sufletul, extrem de rationala si cu o puternica orientare inspre partea de business (calitate extrem de rara in sfera artelor).
Adelina Catinas a urmat cursurile Liceului de Arta din Cluj, unde a studiat pictura, iar din 2010 s-a stabilit in Bucuresti, odata cu intrarea la facultatea cu acelasi profil. Parcursul sau nu este defel unul tipic, iar pretentiile de designer nici nu exista la ora actuala, Adelina fiind cat se poate de constienta de faptul ca se afla de abia la inceput de drum si ca mai are enorm de invatat pana sa fie pe deplin multumita de piesele care poarta eticheta Cathias Edeline.
Dupa ce a cochetat cu arhitectura, lucrand pentru o perioada scurta de timp la un birou specializat, Adelina a decis ca ceea ce isi doreste cu adevarat este sa creeze pantofi. La inceput nicio persoana din anturajul sau nu i-a acordat credit si nu a crezut ca va reusi sa isi materializeze dorinta, insa batand din usa in usa fiecarui atelier de reparatii si gasind in urma unor concursuri de imprejurari favoribile persoane dornice sa ii ofere fie si un minim de informatii, in decursul a cateva luni a reusit sa isi puna la punct o lista cu furnizori de piele, calapoade, componente si sa gaseasca o fabrica din Bucuresti care sa o sustina in ceea ce priveste executia pantofilor.
Nu am putut sa nu remarc inca din primele minute in care ne-am vazut, oboseala si starea de agitatie de pe chipul Adelinei. M-am gandit ca probabil a avut o zi mai putin reusita sau ca ora inaintata la care am stabilit intalnirea erau responsabile pentru mood-ul sau. Nimic insa din toate acestea. Adelina isi petrecuse aproape toata ziua in fabrica, supraveghind productia, incercand sa convinga personalul ca lucrurile pot fi imbunatatite si sustinandu-si punctul de vedere cu ardoare. Despre lipsa de interes si despre plafonarea celor din fabrici, as putea realiza la un moment dat capitole intregi care sa fie incluse intr-un volum explicativ al declinului industriei modei din Romania. La fel si despre reticenta unor oameni mult prea inchistati si mult prea putini receptivi la nou, care considera injositor sa primeasca indicatii de la o tanara aflata inca la jumatatea studiilor superioare.
Cu toate acestea, Adeline a reusit sa isi ridice calitatea pantofilor la un nivel cel putin decent. Am intrebat-o daca este pe deplin multumita de ceea ce a realizat pana acum, mai mult pentru a vedea cat simt al realitatii poseda, insa mi-a marturisit asa cum ma asteptam ca lucrurile sunt inca departe de cum si le imagineaza. Micile detalii ale executiei fac diferenta, iar Adelina observa fiecare neregula si este perfect constienta ca orice mica imperfectiune o poate costa scump, mai ales acum la inceput de cariera, cand abaterile dese nu ar face altceva decat sa ii asigure eternul anonimat.
Geanta pe care mi-o comandasem si pe care mi-a inmanat-o la intalnire, era impecabil executata, atat in interior cat si in exterior. Captuseala perfect intinsa, nicio cuta in plus sau in minus, fermoarele potrivite tipului de piele ales, proportiile perfect gandite si compartimentarea excelenta pentru o geanta de zi extrem de chic, incapatoare insa diferita de tiparul geamantan sau sacosa intalnit la brandurile romanesti cu pretentii.
Adelina executa gentile intr-un atelier diferit de cel al fabricii, insa populat cu acelasi tip de angajati care in permanenta trebuie impulsionati si atent supravegheati. Insa cel putin in ceea ce priveste gentile sau obiectele de mica marochinarie, transpunerea schitelor in realitate este realizata cu un deplin succes.
Cathias Edeline inseamna in latina veche „frumusete” si „spirit nobil”, iar tanarul designer a introdus aceste doua atribute in planul de constructie al propriul brand, dincolo de rezonanta si de sonoritate. In ciuda faptului ca in Romania zgomotul de fond este la moda si ca design-ul cool (in termenii naivi utilizati de adolescentii care nu au depasit inca mirajul mass-market-urilor agresive) care ascunde experimente de mana a treia este privit drept noua avantgarda, sensul modei nu se schimba cu absolut nimic, iar arta lucrului bine facut pusa in slujba creatiei se observa fara nici cel mai mic efort de ochii celor care stiu la ce anume sa priveasca.