Viata devine brusc mai colorata atunci cand fiorii amorului strapung fiecare gand, iar gratie tehnologiei de ultima ora, distanta nu mai reprezinta o piedica in calea fericirii. In urma cu cateva sute de ani, scrisorile pecetluite cu sigiliu erau pastrate in cutii din lemn si recitite in taina noptii la lumina lunii.
In 2011, tot ce trebuie sa facem pentru a intra in contact cu iubitul plecat peste mari si tari este sa ne conectam camera web la calculator si sa ii surprindem expresia cu maxima acuratete, fie pe inregistrare, fie in fotografii cu rezolutie mai mult decat decenta.
Noua camera Logitech C270 a fost conceputa parca pentru femei, fiind disponibila intr-o varietate de culori apetisante si raspunzand perfect nevoilor noastre de comunicare (este compatibila cu majoritatea aplicatiilor de instant messaging, filtreaza sunetele excelent, inregistreaza audio si video, iar lumina in care vedem interlocutorul este nealterata).
Si pentru ca tot se apropie Valentine’s Day, va provoc la un CONCURS! Lasati-mi comentarii in continuarea acestui post, prin care sa imi spuneti cum ati sarbatori Valentine’s Day in conditiile in care iubitul nu este fizic langa voi, insa aveti la dispozitie o camera web! Cel mai inspirat comentariu castiga o camera web Logitech C270!
Aveti timp sa va ganditi de astazi si pana pe 14 februarie!
UPDATE: Castigator este comentariul Adinei! Felicitari pentru modul plin de ingeniozitate in care a abordat tema data! Va multumesc tuturor pentru frumoasele mesaje si va doresc ca toate sarbatorile sa va gaseasca aproape de persoana draga!
Iubirea. Greu de definit, dar sigur implică cifra 2! Cum spunea Nichita Stănescu, „Într-o altfel de matematică”, „Numai tu şi cu mine /înmultiţi şi împărţiţi /adunaţi şi scăzuţi /rămânem aceiaşi…”. Cum aş sărbători Sărbătoarea dragostei fără El?
Mie greu să-mi imaginez, deşi am trecut o dată prin asta… E greu să fii departe şi o secundă atunci când iubeşti cu toată fiinţa ta, însă dacă am fi departe unul de altul şi am avea o cameră portabilă web… Imaginaţia îmi zburdă!
Am face lucruri pe care le-am face dacă am fi împreună…cu câteva excepţii ;). Aş merge până la cofetăria de unde ne place să înfulecăm eclere şi aş lua 4, ca de obicei (camera ar fi mereu prietena mea de nădejde şi mi-ar urmări astfel fiecare pas)! Dacă iubitul meu e plecat pentru mai mult timp, cele 4 eclere nu vor avea viaţă lungă, dacă însă El se va întoarce în timp util pentru ca elcerele să fie proaspete, îi voi păstra măcar unul 😉
Unde aş devora desertul nostru preferat? În parc. Ştiu că poate s-ar uita lumea ca la o nebună la mine, dacă m-aş strâmba, aş râde şi aş vorbi cu un aparat atât de mic şi colorat conectat la laptop, însă faptul că măcar ne putem vedea unul pe altul şi ne putem vorbi, ne putem încuraja şi ne putem declara câte-n lună şi în stele, i-ar face invizibili pe toţi din jurul meu!
M-aş întoarce acasă cu sufletul mai colorat şi dacă tot ne dedicăm ziua asta numai nouă, iar micul dejun a constat în savurarea eclerelor, după-amiaza constituie momentul perfect pentru un „concurs” de declaraţii de dragoste! Siropos, dar al naibii de binefăcător! Cui nu îi place să fie alintat? Sau răsfăţat? Prima care îmi vine în minte e o strofă a lui Nichita Stănescu „Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.”. Restul… vine de la sine!
Şi seara? Seara aş petrece-o în faţa martorului întregii zile: laptopul! Iar pentru că nici în imaginaţia mea, iubitul meu, nu poate fi prea departe de mine… aş lua un tren şi aş pleca… „într-acolo”, oriunde ar fi….
Cand am citit articolul mi-am adus aminte de serile in care stateam pe messenger cu barbatul pe care il iubeam, plecat in Asia pentru un an sabatic. A fost o perioada in care dorul de el ma facea sa ma uit zilnic la poze cu el, sa vreau sa vorbesc cu el, sa incerc sa fiu cat mai aproape in fiecare zi.
Daca ar fi sa sarbatoresc fara el (din fericire s-a intors din excursie deja de cateva luni), as lua minilaptopul si camera web dupa mine, si m-as plimba prin toate locurile prin care ne-am plimbat in ziua in care ne-am cunoscut (intamplator, tot in februarie). As lua un taxi si as merge in Bucurestiul Vechi, la restaurantul unor prieteni in care am luat cina pentru prima data, si as manca, la fel ca si atunci, paste.
Apoi l-as plimba pe jos pe la Universitate, Piata Romana, prin toate cafenelele si locurile in care am ajuns in zilele in care ne-am indragostit unul de altul… M-as plimba pe jos, si mi-as dori sa ninga din nou, pentru ca lui ii plac zapada si orasul alb.
Asta in cazul in care nu mi-as lua bagajul in spate si as pleca dupa el (din nou :D)…
Deci chiar ne-ati nimerit deoarece momentan, eu si iubi suntem departe unul de altul. Insa vom fi fata in fata prin intermediul unui video call. Intentionez sa ma imbrac cu o rochita frumoasa si sa ma aranjez pentru intalnirea noastra virtuala, sa scriu pe interiorul bratului si antebratului un I love you mare de tot, sa pregatesc doua pahare si o sampanie sa inchin in cinstea dragostei noastre si sa-i pregatesc o felicitare frumoasa, pe care i-o voi da cat de curand. Bineinteles ca in fundal nu va lipsi portretul lui pe care i l-am pictat cu talentul meu de amatiare, cu cateva luni inainte..L-a vazut deja cu ocazia zilei lui de nastere, insa vreau sa „se vada” langa mine, indiferent de distanta de mii de km ce ne desparte.
Shhhh…sa nu-i spuneti de surpriza mea!
-Alo, da?
-Adina, si acum dormi? Tu nu vezi cat e ceasul?
-Ăăăăăăăăă… Probabil 8. Dar ce e?
-Poftim?!
-Damn, e Valentine’s Day!
-Wake up!
-Sincer, nu chef. Daca nu e EL, degeaba. E asa departeeeeee..
-Dar asta nu inseamna ca nu-ti poti petrece timpul cu EL.
-Tu minte sclipitoare, uimeste-ma!
-Uite stiu eu cum: pe Skype, de exemplu.
-Da, da… Tu si lumea ta virtuala.
-Uite, iti dau eu camera mea web(pentru ca tu iarasi ai stricat-o pe a ta si ai promis ca prea curand nu-ti achizitionezi) si asa te poate vedea si invers.
-Asta presupune ce trebuie sa vin pana la tine, nu?
-Bineinteles draga mea Adina.
-Acum?!
-Da, iubirea nu prea se impaca cu intarziatii.
Dupa ceva timp…
-In sfarsit, ai ajuns!
-Stiu, sunt o intarziata… Dar, de parca nu m-ai cunoaste.
-Ia un loc pe scaun, te rog.
-Detectorul de minciuni?!
-Aaaaa, nu. Centru de infrumusetare.
-All inclusive?
-Categoric.
Peste cateva minute…
-Adina, esti superba!
-Multumesc pt compliment, dar daca m-ar vedea si EL….
-Heiii, uite acum esti logata pe Skype… Et, voila!
-Andrei?! Nu se poate! Chiar tu?!
-Vorbeste cu el, cu siguranta te asteapta de muuuult timp.
Concluzie:
„Less is more!” ar spune o fashionista, nedumerita de multitudinea de accesorii pe care le-ar putea purta la un eveniment special. Dar, asta zic si eu; simpla prezenta pentru jumatatea ta inseamna mult mai mult decat orice lucru.
[…] daca va face cu ochiul webcamul (printre altele a fost pus la bataie si de Zoso, Adina, Maldita sau Jeanette) dati-i bataie cu imaginatia si […]
am face skype-ul sa cedeze psihic de atata videocall fierbinte :))