Arthur Murray Dance Studio si farmecul regasirii propriului ritm

Traiul in marile metropole isi are cu siguranta avantajele si dezavantajele de rigoare: o doza de adrenalina atat de necesara, conectata in permanenta la o sursa invizibila, o fervoare menita sa tina departe orice tip de plictis, o epuizare psihica si fizica care la finalul zilei se transforma in placere pura si pe care daca nu o resimti ai sentimentul ca brusc ai pierdut din validarea sociala si un antrenament cotidian al inteligentei si al tariei de caracter din ce in ce mai solicitant.

Printre milioane de indivizi concentrati sa intreprinda actiuni similare invaluite intr-un spirit competitional uluitor, notiunile de “rasfat” si de “grija de sine” se muta din sfera firescului de altadata in cea a mofturilor care pot fi lasate sa astepte sau a acelor capricii ce suscita procese de constiinta sau explicatii care cel mai probabil ar determina orice psiholog sa isi inchida biroul pentru cel putin o luna si sa gandeasca serios daca nu ar fi mai rentabil ca pentru pastrarea propriului echilibru psihic, sa inchirieze spatiul unui salon privat de coafura. Cel putin acolo, gandurile rulate pe bigudiuri au o coerenta din punct de vedere estetic si se rezuma la imaginea finala din oglinda.

Societatea ne-a invatat cum sa ne concentram eforturile pentru a raspunde unui sistem bazat pe meritocratie, cum sa ne auto-depasim limitele intr-un areal care in esenta functioneaza pe baza unor reguli stricte, cum sa cerem clementa avand in fata un volum “must-read” de dezvoltare personala si cum sa anulam orice emotie menita sa ne deturneze de la rutina zilnica, in favoarea ratiunii (aparent) fara cusur. Ceea ce nu ne-a invatat insa nimeni este cum sa regasim ritmul propriu atunci cand zumzetul matinal al strazii ne atrage intr-un carusel activat de o graba perpetua si cand discursul nostru este presarat din abundenta cu declinari ale verbului “a trebui”.

In urma cu mai bine de un an, la etajul al doilea al unei cladiri de birouri situata in apropiere de Baneasa (Str. Nicolae Caramfil, nr.87), luam parte nu la o sedinta de business, ci la inaugurarea studioului de dans Arthur Murray (puteti parcurge articolele dedicate experientei mele la lectiile de dans private aici si aici), a doua cea mai veche franciza din Statele Unite, cu o istorie fascinanta si cu o evolutie ce merita cu prisosinta studiata. In prezent brandul Arthur Murray se mandreste cu peste 280 de studiouri deschise in 24 de tari, dovada ca dansul de societate nu si-a pierdut defel relevanta si ca succesul in antreprenoriat poate fi atins chiar si cu o forma de activitate neregasita pe lista aspectelor vitale ale traiului cotidian, insa care traseaza conturul unei lumi interioare ce tanjeste (la un moment dat) dupa acel ceva care lipseste.

Uneori, lucrurile pe care ni le dorim si pe care nu stim unde sa le gasim, se ivesc pe neasteptate. Iar asta nu se explica printr-o aliniere favorabila a planetelor sau prin sansa, ci prin oportunitati care odata valorificate releva fatete nebanuite. In urma cu cateva zile, o amica imi marturisea ca se simte in permanenta cu un pas in urma, iar o alta ca isi doreste o schimbare rapida in viata sa pentru ca are impresia ca “bate pasul pe loc”. O pierdere de ritm poate ruina ce-i drept intregul dans, insa nimic nu este mai nociv in ansamblul unei coregrafii, decat nerabdarea si retetele rapide inoculate de societate.

Atunci cand vine vorba despre propria persoana trebuie luat in calcul factorul “timp”. Acel timp necesar ascultarii, dialogarii, corectiilor, regasirii si in cele din urma transformarii dorintelor in realitate. Cu toate ca in ultimul an nu am trecut pragul studioului de dans Arthur Murray pe atat de des pe cat mi-as fi dorit, cu fiecare noua lectie privata sau de grup am constientizat ca imi doresc sa imi acord mai mult timp pentru “rasfatul simturilor” si pentru cultivarea lumii mele interioare.

Dansul este departe de a fi un capriciu sau o investitie nejustificata care poate fi amanata. Intr-o saptamana in care in agenda nu se gaseste niciun interval liber, dansul este pretextul perfect pentru a contrazice normele si pentru a degusta din ceea ce se numeste “eticheta”. La o lectie de dans (privata sau de grup) nu se deprind doar pasi si miscari ale corpului, ci se asculta, se respira si se inspira pe indelete, se fredoneaza cate un pasaj dintr-o piesa si se imbratiseaza cu drag orice vulnerabilitate. Iar pe ritmuri alerte de cha-cha sau swing se pot consuma chiar mai multe calorii decat la o sesiune de inot sau de aerobic (intre 360 si 450 kcal). Totul desigur intr-o maniera mult mai putin obositoare, mai putin obsesiva si infinit mai placuta.

Mai mult decat atat, pe masura ce lectiile de dans se deruleaza, vei avea placuta surpriza sa constati ca s-a schimbat ceva la tine: postura corpului se corecteaza (nu mai ai tendinta sa stai aplecata de spate sau intr-o pozitie schimonosita, de cele mai multe ori necontrolata si defel feminina), pasesti cu o alta cadenta si cu o alta rezonanta (incearca sa faci diferenta intre sunetul tocurilor din prezent si ritmicitatea pasilor tai si modul in care vei aborda catwalk-ul urban dupa cateva sesiuni de dans), gesticulezi cu o gratie pe care nu credeai ca o posezi (nu este vorba despre gesturi dramatice, ci despre acea eleganta discreta care insoteste ridicarea unei cesti de cafea sau consultarea agendei zilnice) si regasesti linistea aferenta acelui tempo benefic, nu mai domolit ci mai constient.

Eticheta cea mai stralucitoare nu este vizibila cu ochiul liber si nici nu se afiseaza cu ostentatie. De la nivelul studioului de dans Arthur Murray, lucrurile se percep intr-o maniera aparte, iar acum in pragul unui nou sezon, poate nu ar fi rau sa te gandesti la o abordare diferita. De data aceasta cu si despre tine! 

Despre ce inseamna dansul de societate si despre beneficiile acestuia, am detaliat si intr-un interviu acordat Radio Romania Cultural, a carui inregistrare o puteti regasi mai jos: