Odinioara ceaiul verde servea drept medicament, remediu pentru trup si suflet cu resorturi in indepartata Asie, ridicat la rang de arta si omagiat in cadrul ceremoniilor cu insemnatate. Calea ceaiului insemna mai mult decat un simplu ritual si contura o filosofie care iata isi gaseste aplicabilitatea, in mod defel paradoxal, in societatea moderna.
Ce altceva reprezinta ceaiul, cald sau ice tea, decat o invitatie la relaxare, la detasare psihica de tumultul cotidian, la purificare si la cautarea unui echilibru printre multiple dezechilibre instalate? Daca traiesti intr-o metropola ultra-aglomerata, inconjurata de umerase mergatoare, mult zgomot de fond si extrem de putine esente, poti transforma lesne dramele improvizate pe scena sociala, plasandu-le intr-un alt context si schimband actorii cu unii mai putin galagiosi si discreti: ceai, flori sau pictura.
Un univers fascinant, ascuns sub multiple pretexte si invariabil insotit de aroma unica a frunzelor de ceai verde, in varianta pudra pentru cunoscatori sau infuzie. Mult zgomot pentru nimic, ar spune occidentalul de rand, insa filosofia ceaiului, ascunde un secret atent cultivat in arealul cosmeticii, cat si in cel al etichetelor fashion: transformarea in posibil a imposibilului vietii de zi cu zi.
O lunga perioada de timp, nu am acordat prea mare importanta ceaiului verde. Il savuram in rarele momente de relaxare, rasfoind o carte asezata pe sezlong si purtand conversatii diafane de weekend. In momentul in care mi-am transformat pasiunea in profesie si am inceput sa aprofundez tainele frumusetii, ceaiul verde mi-a devenit nu doar cel mai bun confident, dar si cel mai de incredere aliat in lupta impotriva stresului oxidativ, a radicalilor liberi si in ultima instanta a trecerii implacabile a timpului.
Frumusetea se releva din interior inspre exterior, iar inainte de a ne aseza sperantele intr-o emulsie cu pretentii, trebuie sa gandim un plan de cosmetologie interna care sa ne ofere suportul corect. Cu alte cuvinte, suntem ceea ce consumam, iar extractele vegetale, nu fac altceva decat sa completeze lista ingredientelor pentru cocktail-urile de frumusete (aminoacizi, vitamine, uleiuri si oligoelemente) care odata servite se reflecta in aspectele de ordin estetic: calitatea si culoarea pielii, gradul de luminozitate al acesteia, aspectul parului sau al unghiilor etc.
Ceaiul verde este o adevarata hrana pentru ten si nu intamplator marile companii cosmetice au introdus de-a lungul timpului notiunea de „skin food”. Daca nu ai pasit niciodata intr-o gradina, daca nu ai experimentat aromele dintr-un preparat culinar si te-ai multumit cu meniurile de restaurant, daca nu mergi la primele ore ale diminetii intr-o piata pentru a respira aerul autentic si preferi o cafenea imbacsita cu tutun, atunci nu ai cum sa deslusesti adevaratul sens al frumusetii si nici sa constienzezi actiunea pe care o poate avea o crema sau o lotiune in compozitia careia apa a fost inlocuita cu infuzie vegetala, din ceai verde. Conservantii sunt fara doar si poate indispensabili in cosmetica si doar cateva laboratoare isi permit departamente de microbiologie care sa breveteze molecule.
Un studiu initiat si coordonat de Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi si sponsorizat de Lipton, vine in completarea cercetarii privitoare la consumul de ceai verde in Romania, realizat in aprilie 2012 (initiativa a aparut din dorinta de a studia principiile unei hidratari corecte a organismului, prin masurarea potentialului hidratant al lichidelor alimentare – apa, ceai).
Potrivit cercetarilor recente efectuate pe 35.000 subiecti, s-a constatat ca 94% dintre acestia erau deshidratati. O hidratare corecta a organismului, presupune ca apa sa fie preluata intr-o cantitate optima de catre celule (sa ajunga in interiorul acestora) si nu sa fie eliminata prin rinichi. Poate v-ati intrebat in repetate randuri, de ce in ciuda unui consum ridicat de apa, pielea continua sa fie uscata si deshidratata. Ei bine, apa pe care o bem are o tensiune superficiala mai mare decat cea a apei din celulele organismului uman, din limfa si sange, iar ajustarea tensiunii cu pricina este efectuata printr-un efort metabolic (adaugare de surfactanti fiziologici).
Rezultatele de laborator ale studiului (studiul a fost realizat in cadrul Institutului de Chimie-Fizică „Ilie Murgulescu” al Academiei Romane in perioada februarie – martie 2013, in cadrul caruia au fost analizate, „dublu orb”, 29 de probe de ceai cald, ice tea, infuzii, apa cu si fara indulcitori naturali) coordonat de Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi si sponsorizat de Lipton, au aratat ca ceaiul cald sau rece tip ice tea provenit din Camellia sinensis (o planta recunoscuta de secole pentru proprietatile sale hidratante) are o tensiune superficiala foarte apropiate de cea a apei intracelulare. Prin urmare, efortul metabolic depus de organism pentru a aduce tensiunea superficiala a lichidului ingerat la nivelul lichidului intracelular este mult mai mic, ceea ce permite ca hidratarea celulelor sa se faca mai rapid si efectul sa fie de mai lunga durata.
Julius LeBlanc Stewart – Five O’clock Tea
Servit la orele 5 ale dupa-amiezii in cel mai pur stil britanic, savurat inainte de o cina tarzie sau pretext pentru afisarea celei mai seducatoare „tea dress”, ceaiul verde consumat atat cald, cat si in varianta ice tea ofera frumusetii si sanatatii, mai mult decat v-ati putea imagina: revitalizare, actiune benefica pentru mentinerea sanatatii vaselor de sange, detoxifiere si mai presus de toate aroma visului transformat in realitate.
[…] trecuta va povesteam despre cultura ceaiului verde si despre nenumaratele aplicatii ale acestuia atat in arealul […]